Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 980/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 980
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent BANK SA B și pe intimat CABINET AVOCAT, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 697/S/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat, declarat în termen iar recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 697/S din 25.11.2008, Tribunalul Iași, Secția Comercială și de contencios Administrativ - judecător sindic, a admis excepția inadmisibilității formulării cererii, ridicată de debitor și a respins cererea formulată de către creditorul Bank pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul Cabinet de Avocat -, reprezentat de avocat definitiv, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut următoarele:
Cererea creditorului se întemeiază în principal pe dispozițiile art. 1 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, astfel cum a fost modificată, care prevăd, printre debitorii ce pot fi supuși procedurii reglementate în cuprinsul său, și "orice alta persoana juridică de drept privat care desfășoară și activități economice."
Textul pe baza căruia își întemeiază creditoarea cererea presupune îndeplinirea cumulativa a doua condiții:
1. existența unei persoane juridice de drept privat, alta decât cele expres prevăzute de Legea insolvenței la punctele 1-5;
2. persoana juridică de drept privat să desfășoare activități economice (nu neapărat fapte ori acte de comerț).
Judecătorul sindic a constatat că potrivit art.11 din Legea nr. 51/1995 republicată, un cabinet individual de avocatură este doar o formă juridică de exercitare a unei profesii, fără personalitate juridică, iar exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comerț. În consecință, un astfel de cabinet individual de avocatură nu desfășoară o activitate economică în înțelesul dispozițiilor art.1 din Legea nr.85/2006, ci o activitate de interes public, chiar dacă presupune o componentă pecuniară. În niciun caz scopul determinant al constituirii unui cabinet individual nu îl reprezintă obținerea unui profit, ci acela de asigurare a unui serviciu specializat, iar susținerile creditoarei referitoare la scopul prestării serviciilor nu are relevanță, în condițiile în care orice venit este supus, ca principiu, impozitării, iar contravaloarea prestațiilor cabinetului de avocatură corespunde contravalorii oricărei munci realizate în cadrul unui raport de muncă ori de serviciu, singura diferență fiind aceea că veniturile avocatului, liber profesionist, nu sunt predeterminate.
Astfel, pe lângă lipsa personalității juridice ca o condiție expres prevăzută în mod cumulativ, judecătorul sindic a reținut și dispozițiile speciale aplicabile formelor de exercitare a profesiei de avocat pentru lichidarea patrimoniului de afectațiune specială pe care aceștia îl dețin, cuprinse în legea de organizare și statutul profesiei lor.
Față de aceste considerente, judecătorul-sindic a apreciat că cererea creditorului promovată față de un cabinet individual de avocat este inadmisibilă, motiv pentru care a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă, fără a mai analiza excepția lipsei calității procesuale pasive, care s-ar fi impus numai în situația unei acțiuni admisibile.
Judecătorul sindic a apreciat că, creditoarea are la îndemână, în aceste împrejurări, calea dreptului comun pentru dovedirea și realizarea creanței sale.
Împotriva sentinței comerciale nr. 697/S din 25.XI.2008 a Tribunalului Iași - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - judecător sindic a declarat recurs Bank solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și reținerea cauzei spre rejudecare.
Recurenta BANK consideră că în mod eronat instanța de fond a respins cererea formulată ca inadmisibilă interpretând în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta arată că debitorul - pârât este o persoană juridică de drept privat care desfășoară activități economice în sensul articolul sus-menționat. Activitatea debitorului este desfășurată și bazată pe principiul comercial al prestării unui serviciu în schimbul primirii unei contraprestații - onorariu de avocat. Mai mult decât atât, pentru aceste activități economice desfășurate de un cabinet individual de avocatură, titularul acestuia plătește impozit la bugetul de stat, fiind considerat, din punct de vedere fiscal, o entitate ce desfășoară activități economice supuse impozitării.
Recurenta este de părere că, deși debitorul-pârât nu desfășoară acte sau fapte de comerț, acesta se încadrează printre subiectele prevăzute de art.1 alin.1 pct.6 din Legea nr. 85/2006, întrucât acest text de lege prevede doar obligația ca respectivul debitor să desfășoare activități economice, nu și condiția ca respectiva entitate să desfășoare acte sau fapte de comerț, astfel cum acestea sunt definite de Codul comercial. Menționează în susținerea acestei idei și faptul că asociațiile și fundațiile intră sub incidența Legii nr. 85/2006, acestea nedesfășurând acte sau fapte de comerț în sensul Codului comercial. Astfel, rad ierea din registrul asociațiilor și fundațiilor este prevăzută expres în modelul de "Hotărâre pentru de schiderea procedurii insolvenței", model aflat pe site-ul Registrului Comerțului în secțiunea "Buletinul insolvenței".
Consideră, de asemenea, că susținerea instanței de fond, conform căreia scopul constituirii unui cabinet de avocatură este exclusiv desfășurarea unei activități de interes public, cu excluderea ideii de obținere a unui venit / profit de către respectivul cabinet, este falsă, întrucât aceste entități - cabinete de avocatură - prestează anumite servicii (servicii juridice). Acestea nu comercializează produse. Ar putea accepta susținerea instanței de fond - cabinetele de avocatura nu urmăresc obținerea de profit - dacă aceste entități ar putea cumpăra produse și le-ar vinde la același preț cu cel de achiziție sau dacă un abinet de avocatură ar asigura servicii juridice în mod gratuit. În situația În care prețul de achiziție este eg al cu cel al vânzării ulterioare, este clar că un cabinet de avocatură comercializând acea marfă sau prestând servicii juridice în mod gratuit, nu ar putea obține un profit. Totuși cabinetele de avocatură (inclusiv debitorul - pârât) prestează servicii juridice. Noțiunea de "prestare a unui serviciu" exclude ideea de achiziție anterioară a acelui serviciu, aceasta fiind una din deosebirile între prestarea unui serviciu și comercializarea de mărfuri. Având în vedere aceste aspecte, în momentul care un cabinet de avocatură prestează servicii juridice, în mod automat acesta urmărește obținerea unor venituri, pe lângă ideea desfășurării unei activități de interes public. Atâta timp cât în urma prestării acestor servicii juridice, un cabinet de avocatură încasează o sumă de bani - onorariu - consideră că aceste entități desfășoară activități economice în sensul art. 1 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006. Nu în ultimul rând, învederează faptul că așa cum rezultă și din declarațiile de venit depuse la Ministerul d e Finanțe de debitorul - pârât, acesta obține venituri în urma desfășurării activității de avocat în cadrul Cabinetului de Avocat " ".
De asemenea, recurenta este de părere că instanța de fond în mod greșit asimilează ideea de onorariu de avocat cu ideea de salariu obținut de către o persoană în baza unui contract de muncă. Astfel, profesia de avocat (ca membru într-un cabinet individual de avocatură) este una liberală, așa cum este prevăzut și în art.1 din Legea nr. 51/1995, un cabinet de avocatură având printre altele, posibilitatea să acorde în paralel consultanță juridică mai multor persoane, spre deosebire de consilierii juridici care în baza contractului de muncă, pot acorda servicii juridice doar angajatorului lor.
Recurențul arată că dorește să scoată în evidență această diferență întrucât în mod corect ideea de salariu obținut în baza unui contract de muncă exclude ideea profitului sau pe cea a desfășurării de activități economice, spre deosebire de activitatea desfășurată de un cabinet de avocatură, acesta din urmă desfășurând o activitatea economică în sensul Legii nr.85/2006.
Consideră de asemenea că lipsa personalității juridice proprii a cabinetului de avocatură nu poate scuti acest tip de entitate de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006. Astfel, încadrarea în procedura insolvenței prevăzută de actul normative sus-menționat, nu este condiționată de existența personalității juridice proprii. În acest sens învederează instanței de recurs faptul că debitorii menționați în art. 1 alin. 2 din Legea nr.85/2006 "a) comercianți, persoane fizice, acționând individual; b) asociații familiale; c) comercianți care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1)", nu au personalitate juridică proprie, dar intră sub incidența legii insolvenței.
Mai mult decât atât arată că este de părere că, în cazul în care legiuitorul ar fi dorit să restrângă aplicabilitatea Legii nr. 85/2006 doar la entitățile care desfășoară acte sau fapte de comerț, atunci s-ar fi prevăzut acest lucru în mod expres, în tot cuprinsul legii, înlocuindu-se sintagma "activități economice" cu expresia "acte sau fapte de comerț".
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea contată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Între BANK și Cabinet de avocat " " a intervenit la data de 4 mai 2006 contractul de credit nr. 02IS prin care creditoarea a acordat debitorului un credit în valoare de 35.000 RON pe o perioadă de 60 de luni.
Deoarece debitorul nu și-a respectat obligațiile contractuale de rambursare a creditului, înregistrând restanțe de plata ratelor de credit mai mult de 30 de zile, debitoarea, în temeiul dispozițiilor din contractul sus-menționat, a decis declararea scadenței anticipate a acestui cotract și începerea procedurilor judiciare în scopul recuperării tuturor sumelor ajunse la scadență.
Tribunalul Iași prin judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditorii - recurenți prin care s-a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Apreciind că un cabinet individual de avocatură nu desfășoară o activitate economică în înțelesul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 85/2006, ci o activitate de interes public, chiar dacă presupune o componentă pecuniară.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, astfel cum a fost modificată, printre debitorii ce pot fi supuși procedurii reglementate în cuprinsul său se află și orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice.
În cazul acestor debitori principala condiție care trebuie să fie îndeplinită este să desfășoare activități economice.
Legea nr. 51/1995 republicată reglementează organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Din cuprinsul acestei legi rezultă că un cabinet individual de avocatură este o formă juridică de exercitare a unei profesii, fără personalitate juridică, iar exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.
În consecință, așa cum corect a reținut instanța de fond, un astfel de cabinet individual de avocatură nu desfășoară o activitate economică în înțelesul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 85/2006, ci o activitate de interes public, chiar dacă presupune o componentă pecuniară, creditoarea având la îndemână, în aceste împrejurări, calea dreptului comun pentru dovedirea și realizarea creanței sale.
Scopul determinat al constituirii unui cabinet individual de avocatură nu îl reprezintă obținerea unui profit, ci acela de asigurare a unui serviciu specializat.
În susținerea ideii că un cabinet individual de avocatură intră sub incidența Legii nr. 85/2006 chiar dacă nu desfășoară fapte de comerț, recurenta amintește situația asociațiilor și fundațiilor care intră sub incidența acestei legi chiar dacă acestea sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
Curtea apreciază că cele două situații nu sunt identice deoarece Asociațiile și Fundațiile, chiar dacă sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, pot desfășura activități economice directe, potrivit art. 46 alin. (1) lit. d din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 actualizată care reglementează faptul că veniturile asociațiilor pot proveni din activități economice directe.
Mai mult art. 48 din același act normativ prevede că asociațiile și fundațiile pot desfășura activități economice directe, dacă acestea au caracter accesoriu și sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice.
Având în vedere considerentele expuse și prevederile art. 312 alin. 1 teza a-II-a Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul, menținând sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formular de recurentul - creditor BANK împotriva sentinței comerciale nr. 695/S din 25.XI.2008 a Tribunalului Iași, Secția Comercială și de Contencios Administrativ (judecător sindic) pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.06.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Geta Sandu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
