Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 426/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 426
Ședința publică de la 09 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent B și pe intimat DIRECTIA SILVICĂ V, intimat ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE V, intimat PRIMĂRIA COMUNEI, intimat SC " " SRL, lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, intimat ON M SA SUCURSALA I, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței civile numărul 374/F din 21 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. cons.jr. G pentru recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen;
- procedură completă, după care
Dl. cons.jr. precizează, la interpelarea instanței, că nu mai are de formulat alte cereri iar chestiuni prealabile nu sunt.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. cons. jr. pune scurte concluzii orale de admitere a recursului de față potrivit motivelor invocate detaliat în scris, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Ca și în multe alte cazuri, în speță judecătorul sindic, dispunînd închiderea procedurii falimentului împotriva societății debitoare, descarcă lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, dar fără a dispune mai întîi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care s-a stabilit răspunderea patrimonială.
Reprezentantul delegat al recurentului creditor conchide solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate și trimiterea cauzei spre continuarea procedurii de lichidare.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr.374/F/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, s-a dispus:
În temeiul art.132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței
Dispune închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL cu sediul în localitatea, comuna, județul
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 4 alin.4 din Legea insolvenței autorizează la plată din fondul special constituit, suma de 635 lei reprezentând cheltuieli de procedură.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului, Registrului Societăților Agricole și altor registre în care debitorul este înmatriculat pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Articolul 132 alin.2 din Legea insolvenței prevede că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Constatând că la data de 17 septembrie 2008 lichidatorul judiciar V desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC SRL a solicitat în temeiul art.132 alin.(2) din Legea insolvenței, să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute;
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care au fost aprobate prin sentința civilă nr. 301/F din data de 16 septembrie.2008 conform art.129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei;
În temeiul art.132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței se va dispune închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Se va descărca lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art.136 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.140, art.142 alin.1, ale art.2 și ale art.5 alin.1 din Legea nr.85/2006 fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia, din următoarele considerente:
Analiza hotărârii recurate și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume Legea 85/2006:
Art.2 - "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment".
Art.5 alin.1 - "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul".
Art.138 alin.1 - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență".
Art.140 - "Sumele depuse potrivit art.138 alin.1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".
Art.136 - "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
Art.142 alin.1 - "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.137 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă".
Din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 (dovadă și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art.123 din Legea nr.85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta o are față de foștii membri ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
Prin art.142 alin.1 în care se arată că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr.85/2006 (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 și executarea silită a acestora se realizează atât în faza reorganizării judiciare cât și a falimentului) și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
Consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art.138 alin.1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art.142 alin.2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.142 alin.2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art.136 din Legea nr.85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
De asemenea, prin interpretarea art.142 alin.2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr.85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.9, art.304 ind.1 Cod procedură civilă, art.12 și 138 și 140 alin.1 din Legea 85/2006.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului.
Analizând motivele de recurs în contextul dispozițiilor legale prevăzute de art.142 din Legea 85/2006 și de art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că în primul rând, recurentul invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, care ar putea duce la modificarea sentinței pronunțate în primă instanță fără să precizeze care din cele două motive sunt îndeplinite, primul care menționează ca motiv de nelegalitate "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal" sau al doilea "ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", de altfel nefăcând dovada existenței unuia din cele două prin vreun mijloc de probă.
Referitor la motivul de recurs ce vizează executarea silită în urma procedurii insolvenței, instanța de recurs reține că Legea 85/2006 prin art.142, stabilește exact când, cum și de către cine se efectuează executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea 85/2006, fără să lase loc de interpretări de naturi diverse.
Astfel, textul prevede expres și fără echivoc: alin.1 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă" și alin.2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator".
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B împotriva sentinței civile nr.374/F din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
04.III.2009.-
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
