Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 988/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 988/
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de creditoarele --DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Târgu - M, str.-.- nr.1-3, jud.M și AVAS, cu seidul în B--11 sector 1, împotriva Sentinței comerciale nr. 894 din 10 septembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind scutite de plata taxelor judiciare de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, iar recurentele au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.894/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii falimentului deschisă față de debitoarea falită SC "SRL, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în această situație.
S-a dispus dizolvarea societății debitoare și radierea acesteia din evidențele Registrului Comerțului ținut de ORC de pe lângă Tribunalul Mureș.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că în patrimoniul debitoarei falite nu mai există bunuri sau alte drepturi patrimoniale care să fie supuse procedurii de lichidare.
De altfel s-a reținut că raportul final de lichidare a fost atacat iar obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP M au fost respinse de judecătorul sindic prin încheierea nr.74 din 23 ianuarie 2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr.547/2008 a Curții de Apel Tg-
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditorii AVAS și DGFP M, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și continuarea procedurii.
În motivarea recursului AVAS s-a menționat că procedura instituită de Legea 64/1995 rep. are drept scop recuperarea creanțelor de la debitorii rău-platnici, scop neîndeplinit în cauză.
S-a apreciat că judecătorul sindic trebuia să desemneze un executor judecătoresc, iar acesta să procedeze la executarea silită a administratorului și la distribuirea sumelor obținute din aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.138 și ale art.140 alin.1 din Legea nr.85/2006.
S-au invocat disp.art.140 alin.2 din Legea 64/1995 rep. în prezent art.142 alin.2 din Legea 85/2006 care prevăd că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator".
În motivarea recursului DGFP M s-a solicitat implicarea executorului judecătoresc în punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii administratorului debitoarei.
Analizând recursurile formulate de creditoare, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC " SRL.
În cadrul acestei proceduri s-a dispus și angajarea răspunderii administratorului.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a încercat să identifice bunurile existente atât în patrimoniul debitoarei, cât și în patrimoniul administratorului societății debitoare.
Din actele aflate la dosarul de fond și din rapoartele lichidatorului, rezultă că la momentul închiderii procedurii nu există bunuri mobile sau imobile, nici în patrimoniul debitoarei, nici în cel al administratorului.
În această situație apreciem că lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile posibile în acest sens, fără a obține un rezultat pozitiv.
Aspectele invocate în recursuri au mai fost analizate de către instanțe, cu ocazia formulării obiecțiunilor împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar.
Obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP M au fost respinse de judecătorul sindic prin încheierea nr.74/23 ianuarie 2008 rămasă irevocabilă prin decizia nr.547/2008 a Curții de Apel Tg-
De altfel, închiderea procedurii nu cauzează teoretic nici un prejudiciu creditorilor, având în vedere disp.art.142 al.2 din Legea nr.85/2006.
Potrivit acestor dispoziții "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator".
Apreciem că față de aceste dispoziții, închiderea procedurii falimentului nu crează nici un prejudiciu creditorilor, aceștia putând să treacă la executarea silită a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor și după închiderea procedurii.
Astfel, art.142 al.1 din Legea nr.85/2006 prevede că "executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 al.1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă".
Executarea silită începe la solicitarea creditorului, iar cheltuielile se avansează de către acesta potrivit art.3717al.1 pr.civ.
Susținerea recurentelor că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanțelor lor, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.
Legea nr.85/2006 prevede mai multe situații în care se poate închide procedura, necondiționând nici una dintre aceste situații de acoperirea integrală a debitului.
Astfel, potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Art.132 al.2 din lege prevede că procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Nu există deci o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea numirii unui executor de către judecătorul sindic.
În concluzie, față de cele mai sus menționate apreciem că în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii falimentului debitoarei SC "SRL și în baza art.312 al.1 pr.civ. vom respinge ca nefondate recursurile formulate de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile Direcției Generale a Finanțelor Publice M cu sediul în Tg-M,--3 și Autorității Pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11 sector 1, formulate împotriva sentinței comerciale nr.894/10.09.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
18.12.2008.
jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
