Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 995/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 995
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței nr. 567/S din 28 octombrie 2008 Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 567/S din 28 octombrie 2008 Tribunalul Iași - judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditorul reclamant Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în mun. I, str. - nr. 26, jud. I, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei SC SRL, domiciliată în localitatea, com., jud., ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social în mun. I,-, jud. I, număr de ordine în Registrul comerțului J-, cod unic de înregistrare - și s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost escărcat lichidatorul judiciar ACORD I, cu sediul în mun. I,-, -. A,. 2,. 10, jud. I, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în 193, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0246, de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a aprobat devizul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar și dispune plata către acesta a sumei de 2.504 lei din fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilor art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că în reglementarea art.138 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă, în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că - prin culpa lor - membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a societății, prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Rezultă - așadar - că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și ca săvârșirea acestor fapte să fi determinat ajungerea debitoarei în insolvență, elemente care nu au fost probate în persoana administratorului debitoarei, pârâtă în cauză.
Astfel, managementul defectuos, invocat de reclamant, nu este de natură să atragă răspunderea pârâtei, întrucât - pe de o parte - această ipoteză nu se regăsește printre faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 iar, pe de altă parte, nu orice deficiență managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii personale a administratorilor și a motiva suportarea pasivului, de aceștia. Prin instituirea acestei forme speciale de răspundere civilă, legiuitorul a urmărit să sancționeze patrimonial o serie de fapte care contravin în mod flagrant ordinii juridice ce trebuie să domine relațiile comerciale, nu și orice politică managerială deficitară.
De asemenea, nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâta ar fi "dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti", astfel cum impun dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c, ori că pârâtul "a ținut contabilitate fictivă" sau că "nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", în condițiile în care lichidatorul judiciar, în cuprinsul raportului final depus anterior, face referiri doar la datele rezultate din evidențele fiscale, nu și la documentele contabile, la fel și reclamantul. Pe de altă parte, chiar dacă omisiunea administratoarei - pârâte de a declara insolvența a dus la agravarea pasivului social, nu această conduită a generat starea de insolvență, în condițiile în care însuși reclamantul susține că la data de 31.10.2006 s-au stabilit, prin actul de control încheiat de organele fiscale, obligațiile debitoarei la buget în cuantum de 319.409 lei, iar la data de 16.04.2007 s-au stabilit, prin actul de control încheiat de organele fiscale, obligațiile debitoarei la buget în cuantum de 83.268 lei, la acumularea creanței finale totale contribuind, deopotrivă, și pasivitatea creditorului bugetar, care având de recuperat o asemenea creanță inițială, nu a întreprins nici o măsură de executare individuală sau colectivă.
Restul aspectelor, referitoare la nedeclararea operațiunilor desfășurate, cu scopul sustragerii de la plata datoriilor fiscale, în afară de faptul că nu sunt probate de reclamant, nu sunt nici de natură să atragă răspunderea personală specială, neîncadrându-se în niciuna din situațiile incriminate, putând constitui - eventual - temeiuri pentru stabilirea răspunderii penale, incidente în materia combaterii evaziunii fiscale.
Răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, astfel încât, fiind vorba despre răspundere, dispozițiile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și asupra altor acțiuni sau omisiuni, ulterioare ivirii stării de insolvență sau care vizează alte activități decât cele desfășurate în cadrul societății debitoare. Această formă specială de răspundere este instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit - în această etapă - fie prin reprezentantul său, care în procedura falimentului este lichidatorul judiciar, fie prin subrogarea în drepturile sale a comitetului creditorilor (cum este situația de față), să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Răspunderea administratorului fiind o răspundere mixtă, reclamantul trebuia să dovedească săvârșirea de pârâtă a uneia din faptele incriminate limitativ, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale, astfel cum rezultau din actul constitutiv și/sau statut sau a celor legale, situație în care culpa sa era prezumată, sau printr-o acțiune, situație în care culpa trebuia dovedită, fiind vorba despre o răspundere delictuală specială. Însă, chiar și în situația în care s-ar reține neîndeplinirea uneia din obligațiile statutare sau legale, atitudine culpabilă, dacă această atitudine nu se încadrează în una din situațiile enumerate limitativ în art. 138 alin. 1, răspunderea specială nu poate fi antrenată.
În condițiile expuse, se impune soluția de respingere a cererii promovată de către reclamant, nefiind probată în sarcina pârâtului vreo activitate delictuală de natura faptelor enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, a constatat judecătorul-sindic.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea
În motivarea recursului, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I arată că a demonstrat întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la răspunderea civilă, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciile create și că faptele au fost săvârșite cu intenție.
Recurenta învederează că - așa cum au statuat teoria și practica judiciară - obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia, cu bunurile personale, reprezintă - în situația închiderii procedurii falimentului, fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori - singura posibilitate a statului de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, cât și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor, în caz de insolvență.
Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de legea privind procedura insolvenței, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate, pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite. Dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma comună în materie, acolo unde legea specială nu dispune. Astfel, potrivit disp. art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954: "Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea".
Având calitatea de asociat unic și administrator la " FN" SRL, pârâta a fost persoana împuternicită să reprezinte societatea, fiind ținută direct răspunzătoare la îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, după cum rezultă și din dispozițiile art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege". Mandatul este cuprins în actul constitutiv (art. 5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport contractual - de mandat comercial - cu persoana juridică.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.1540 Cod civil, "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar însă și de culpă în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate. Or, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros.
Administrator cu puteri depline, sus-numita este cea care a avut, în fapt și în drept, conducerea societății debitoare, situația financiară a SC " FN" SRL fiind rezultatul activității desfășurate de reprezentantul acesteia.
Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul-sindic prin încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Această situație de încetare a plăților a prejudiciat creditorii, prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arată și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori.
Vinovăția administratorului constă în aceea că, în momentul în care societatea debitoare a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și că nu a anunțat creditorii despre acesta, contribuind astfel la acumularea unor noi datorii. profit, ba - dimpotrivă - mergând în pierdere, situația financiară a societății a fost periclitată. Aceasta nu denotă decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege că activitatea desfășurată nu a urmărit decât realizarea unor interese personale.
Recurenta arată că administratorul a dat dovadă de pasivitate față de situația financiară a societății. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006, debitorul era obligat să adreseze tribunalului o cerere, pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de 30 zile de la apariția stării de insolvență, procedură pe care nu a urmat- Ca urmare, pasivul societății s-a majorat, prin creșterea accesoriilor la debitele neplătite la scadență.
Referitor la vinovăția administratorilor, teoria și practica în dreptul comercial statuează că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, având ca scop al reglementării sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesitării acoperirii pasivului debitoarei falite. Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse într-o lege specială se completează cu legea generală, acolo unde legea specială nu prevede.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului I susține că este creditor îndreptățit să solicite stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea debitoarei în incapacitate de plată, având un interes legitim.
Recurenta învederează că - așa cum s-a menționat în raportul final întocmit de administratorul judiciar și în cererea pentru antrenarea răspunderii personale - administratorul statutar al debitoarei, deși notificat în numeroase rânduri, nu a pus la dispoziția lichidatorului actele financiar -contabile ale firmei, refuzând orice colaborare. Lichidatorului judiciar nu i-au fost prezentate documentele contabile, pentru a cerceta transferurile patrimoniale realizate de părți, lipsa înregistrării în evidența contabilă a unor sume care aparțineau bugetului de stat etc.
Din actele dosarului, din rapoartele de inspecție, se conturează clar că administratorul -pârât a prejudiciat interesele societății, punând mai presus interesul personal.
Așa după cum s-a arătat și prin cererea de chemare în judecată, societatea debitoare nu și-a îndeplinit obligațiile financiar -fiscale, prevăzute de Legea nr. 82/1991 și nici evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Astfel, din verificările dosarului fiscal al debitoarei, rezultă că pentru perioada 2006 -2007 societatea a depus cu întârziere raportările contabile și declarațiile speciale, privind obligațiile de plată la bugetul de stat aferente acestei perioade.
În data de 31.10.2006, la sesizarea Gărzii Financiare I, consilierii din cadrul Serviciului de Investigații Fiscale al I au efectuat un control fiscal, în lipsa administratorului care, la invitațiile repetate, nu s-a prezentat. Prin raportul de inspecție fiscală înregistrat cu nr. -/19.11.2007, s-a reținut că în perioada 1.03.2003 -28.02.2006, debitoarea a emis un număr de 175 facturi fiscale, ce au stat la baza livrărilor de mărfuri efectuate către SC SRL Tg., Ca urmare a acestor facturi, organul de control a stabilit un impozit pe profit suplimentar, în sumă de 112.052 lei, majorări de întârziere în sumă de 32.093 lei și penalități în sumă de 1.060 lei, precum și de plată în cuantum de 133.063 lei, la care s-au calculat majorări în sumă de 39.072 lei și penalități în sumă de 1.259 lei.
În data de 16.04.2007, tot la sesizarea Gărzii Financiare, s-au verificat 25 facturi emise către SRL B, în lipsa administratorului, care nu este găsit nici la domiciliul propriu, nici la sediul social declarat al debitoarei, stabilindu-se obligații de plată către bugetul statului de 83.268 lei, conform raportului de inspecție fiscală înregistrat cu nr. 41382/27.05.2007.
De menționat este și că, după data controlului, în 22.08.2007, în evidența fiscală apar depuse declarații pentru anul 2006 și sem. I 2007, situația financiară pentru anul 2006 și sem. I 2007. Rezultă că administratorul societății, cu știință, a procedat la nedeclararea obligațiilor fiscale, cu scopul de a se sustrage de la plata acestora, pretinde Administrația Finanțelor Publice
Analiza componentelor debitului înregistrat la bugetul de stat (impozit pe profit, TVA), prezentate în rapoartele de inspecție fiscală depuse la dosar, denotă că debitoarea a desfășurat activitate și a obținut venituri, care - însă - nu au fost destinate achitării datoriilor societății, ci personal al organelor de conducere.
Creanțele creditorilor ar fi fost cu mult diminuate (ori inexistente) dacă administratorii societății și-ar fi îndeplinit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv și, ocupându-se de buna funcționare a societății, ar fi achitat taxele și impozitele. Administratorul -pârât a continuat activitatea, deși aceasta conducea la majorarea pasivului societății, așa cum rezultă din actele de control.
În drept, recurenta invocă prevederile art. 27 și art. 138 alineat 1 literele c și d din Legea nr. 85/2006, dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și art. 72, 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Deși recurenta invocă punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă, niciuna dintre criticile prezentate în cererea de recurs nu se încadrează în textul menționat, care privește greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, în sens de operațiune juridică și nu în sens de înscris depus - ca probă - în dosar.
Curtea de apel reține că punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este incident în speță, atât timp cât tribunalul - respingând cererea de stabilire a răspunderii personale a fostului administrator statutar al " " SRL - a interpretat și aplicat judicios prevederile articolului 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În același timp, criticile din recurs care privesc modul de stabilire a situației de fapt - ce se examinează conform articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă - se vădesc nefondate. Curtea constată că judecătorul-sindic a interpretat corect dovezile administrate, situația de fapt reținută în considerentele sentinței supuse prezentului recurs având pe deplin corespondent în probele dosarului.
Instanța de recurs reține că - potrivit principiului înscris în articolul 1169 din Codul civil - reclamantei I îi revenea sarcina probei comiterii - de - a faptelor la care se referă articolul 138 alineat 1 literele c) și d) din Legea nr. 85/2006.
În ce privește fapta de la litera "c" - și anume dispunerea în interes personal, a continuării unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți - curtea de apel constată că nu s-a făcut dovada că intimata ar fi procedat în acest mod, după cum nu s-a probat nici săvârșirea faptei de la litera "d" - și anume ținerea unei contabilități fictive, determinarea dispariției unor documente contabile ori ținerea unei contabilități neconforme cu legea. În lipsa stabilirii - în sarcina fostului administrator - a vreuneia dintre faptele limitativ arătate în art. 138(1), este judicioasă concluzia judecătorului sindic, de neîndeplinire a cerințelor acestui text de lege, pentru atragerea răspunderii intimatei.
În aplicarea art. 312 alineat 1 teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Financiară a Municipiului I, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 567/S/ 28.10.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
