Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 997/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 997/2008
Ședința publică din data de 22.04.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul -administrator statutar al societății debitoare, împotriva sentinței civile nr. 70 din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul cu număr unic -, în contradictoriu cu intimații: - lichidator judiciar al SC SRL Z, SC SRL, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, BANCA TRANSILVANIA-SUCURSALA Z, BANCA COMERCIALĂ BANK ROMANIA SA, SC SA, SC ROMÂNIA SRL, SC SRL, intimata-debitoare SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă pentru recurent avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1348 din 07.04.2008.
Pentru timbrarea recursului, s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, declară că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulată de lichidator față de . Critică sentința atacată pentru nelegalitate apreciind că în mod greșit judecătorul sindic a încadrat presupusa faptă în prevederile art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006, pentru faptul că ar fi fost creată aparența solvabilității societății prin emiterea a 4 instrumente de plată, fiind obligat pârâtul la plata pasivului societății debitoare în solidar cu. Arată că cele două file CEC emise, au fost folosite ca și garanție pentru contractul încheiat cu societatea SC SRL, pentru desfășurarea activității societății. Deasemenea apreciază că, condiția prevăzută la litera faa rticolului 138 este ca mijlocul ruinător să fie folosit în scopul procurării de fonduri, ori în această situație nu poate fi vorba de așa ceva. Susține că societatea a ajuns în insolvență datorită sistării lucrărilor la Autostrada Transilvania în anul 2005, dar până în anul 2006 administratorul a achitat toate creditele bancare la zi, inclusiv o parte a creditului către SC și cca. 4 miliarde către Bank. Solicită respingerea cererii de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, față de administratorul.
CURT EA,
Prin sentința civilă nr. 70 din 14 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj s-a admis cererea precizată a lichidatorului și obligă în solidar pe administratorii statutari, în temeiul art. 138 lit f și, în temeiul art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței să suporte o parte a pasivului social în cuantum de 219.840 lei.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 2046/25 octombrie 2006 Tribunalului Sălajs -a deschis procedura insolvenței față de debitorul SC Com SRL Z, fiind desemnat lichidator dl..
S-a stabilit de către lichidator că administratorul a emis în numele societății debitoare următoarele instrumente de plată fără acoperire: 1. CEC-ul seria - nr. 19851 din data de 25.2005 în favoarea creditoarei SC SRL; 2. Biletul la ordin din data de l5.XII.2005 în favoarea creditoarei SC " SA; 3. CEC-ul emis pentru suma de 52.739,17 lei pentru creditoarea SC SRL și 4. biletul la ordin pentru plata creanței de 15.149 lei în favoarea creditoarei SC SRL, împrejurări necontestate.
Titlurile de valoare, sau instrumentele de plată încorporează anumite valori patrimoniale. titlului execută obligatia rezultată dintr-un raport juridic comercial prin posesorul titlului de valoare.
Prin CEC, ca instrument de plată, o persoană dă ordin unei bănci la care are disponibil să plătească o sumă de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.
Prin biletul la ordin o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la scadență altei persoane sau la ordinul acesteia.
Deci, prin emiterea acestor titluri de valoare sau instrumente de plată, se creează prezumția că societatea emitentă este solvabilă, derulează o activitate comercială profitabilă, mai ales că executarea obligației presupune existența unui disponibil bănesc.
În acest context, partenerii comerciali continuă, creditoarea societății care își dezvoltă activitatea.
Debitoarea SC SRL Z, prin administratorul, a emis două CEC-uri și două bilete la ordin, însă fără acoperire, deci fără a dispune de disponibil bănesc în bănci, ceea ce a creat aparența solvabilității societății, determinând Lukuil SRL, spre exemplu, să aprovizioneze societatea cu carburanți, chiar dacă unele titluri de valoare nu au fost emise ca mijloc de plată ci ca instrumente de garantare a contractelor încheiate.
Prin aceste fapte ilicite săvârșite cu vinovăție de administratorul statutar, societatea și-a continuat activitatea în condiții de insolvență, care și-a mărit gradul de îndatorare cu consecinta creșterii pasivului social și fraudarea creditorilor.
În acest mod s-a întârziat încetarea de plăți în sensul că s-a creat aparența solvabilității și s-a amânat în mod culpabil deschiderea procedurii insolvenței.
Faptele ilicite descrise se încadrează în dispozițiile art.138 lit.f din Legea 85/2006, pentru că mijloacele folosite au avut un caracter ruinător, titlurile de valoare nu au avut acoperire, au fost false, iar fondurile obținute (combustibil etc.) au condus la creșterea pasivului social și la întârzierea încetării de plăți.
Din data de 14.07.2006 societatea debitoare a fost administrată de care a preluat toate actele societății, inclusiv cele contabile, conform notei de predare-primire încheiate cu fostul administrator.
Sustinerile administratorului statutar că actele contabile au fost predate noului asociat nu sunt dovedite, în condițiile în care noul asociat a colaborat cu lichidatorul și nu avea calitatea de administrator.
Împrejurarea că administratorul statutar, deși somat în mod repetat, nu a depus actele contabile la dosar, conduce la prezumția că a ținut o contabilitate fictivă, ori a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție cu consecința fraudării creditorilor, tocmai pentru că nu exista o evidență clară a disponibilului bănesc a documentelor contabile, a scadenței obligației de plată, fapte încadrabile în dispozitiile art.138 lit.d din Legea 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca nefondată a cererii formulată de, în calitate de lichidator la societatea debitoare SC COM SRL
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că a fost administrator la SC COM SRL Z până în data de 14 iulie 2006 conform actelor depuse la dosarul cauzei, dată după care a cesionat părțile sociale numitului, care a avut și calitatea de administrator al societății.
Odată cu cesionarea părților sociale și retragerea din societate a predat toate actele societății noului administrator, astfel că în posesia acestuia nu s-a mai aflat nici un act din actele de înființarea societății și nici acte financiar contabile, împrejurare adusă la cunoștința lichidatorului.
Societatea a avut ca principal obiect de activitate prestări de servicii în domeniul transportului.
La data încheierii contractului de leasing s-a achitat un avans de circa 141.000 Euro, însă deoarece nu a mai putut achita ratele la sfârșitul anului 2005 cele patru cap tractor și cu cele 4 remorci semibasculabile a fost ridicate de societatea de leasing.
Filele CEC au fost emise în perioada în care societatea desfășura activitate și reprezentau în realitate o garanție a plății produselor livrate, ori eliberarea unor file CEC care ulterior nu au mai putut fi achitate prin bancă nu este enumerată ca motiv pentru angajarea răspunderii administratorului.
Potrivit art. 138 lit f din Legea nr. 85/2006 se poate dispune angajarea răspunderii în situația în care se face dovada că administratorul a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării plăților.
Recurentul a furnizat toate datele solicitate de lichidator și a predat acestuia, autoturismul pe care l-a valorificat după deschiderea falimentului față de SC COM SRL, cu suma de 16.000 Euro.
Angajarea răspunderii administratorului presupune existența unei răspunderi civile delictuale, o faptă culpabilă un prejudiciu și un raport de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciu cauza societății debitoare, ceea ce nu s-a dovedit în prezenta cauză.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei SC COM SRL Zaf ormulat la data de 19 martie 2007 cerere de angajare a răspunderii organelor de conducere ai debitoarei în persoana administratorilor și având ca obiect obligarea în solidar a acestora la plata pasivului debitoarei în cuantum de 408.622,82 RON. Temeiurile de drept ale cererii formulată de lichidatorul judiciar l-au constituit prevederile art. 138 lit c și f din Legea nr. 85/2006 și au fost determinate de împrejurarea că, în perioada anterioară intrării în insolvență administratorii debitoarei au emis în numele societății mai multe instrumente bancare de plată- CEC-uri și bilete la ordin care s-au dovedit a fi fără acoperire în contul debitoarei la data când au fost introduse în circuitul bancar de către creditorii societății iar prin aceasta administratorii au continuat o activitate ce a condus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
Prin sentința civilă nr. 1208 din 7 mai 2007 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sălaja admis cererea lichidatorului judiciar și a obligat în solidar pe cei doi administratori și la suportarea pasivului debitoarei SC COM SRL Z în valoare de 408.622,82 RON, motivarea instanței bazându-se pe dispozițiile art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006.
Urmare a recursului declarat de pârâtul împotriva acestei hotărâri, Curtea de APEL CLUJ ca instanță de recurs, prin decizia civilă nr. 1663/25 septembrie 2007 dispus casarea hotărârii judecătorului sindic și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel instanța de recurs a reținut că, judecătorul sindic a fost sesizat cu o cerere întemeiată pe prevederile art. 138 lit c și f din legea insolvenței iar hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a avut un alt temei de drept, respectiv art 138 lit d din Legea nr. 85/2006 deși nu a fost sesizat cu o atare cerere.
A mai reținut instanța de recurs că judecătorul sindic nu se poate sesiza din oficiu cu privire la angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere având în vedere prevederile exprese ale art. 138 din Legea nr. 85/2006 ce stabilesc legitimitatea procesuală activă doar câtorva subiecți de drept așa încât cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere analizarea faptelor prevăzute la art. 138 însă doar în limitele investirii respectiv lit c și f ale textului sus menționat.
Cu ocazia rejudecării, prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, judecătorul sindic a analizat în detaliu cererea formulată de lichidatorul judiciar sub aspectul existenței faptelor menționate expres în art. 138 lit c și f și a admis cererea precizată a lichidatorului judiciar constatând în plus și incidența prevederilor art. 138 lit d din Legea insolvenței iar administratorii statutari au fost obligați la suportarea unei părți a pasivului în cuantum de 219.840 lei.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că prin emiterea instrumentelor de plată (CEC-uri și bilete la ordin ) fără acoperire cei doi administratori au creat aparența solvabilității societății debitoare iar aceste fapte ilicite săvârșite cu vinovăție au determinat continuarea unei activități în condiții de insolvență prin care s-a mărit gradul de îndatorare cu consecința creșterii pasivului social și fraudarea creditorilor.
În acest mod, s-a întârziat încetarea de plăți în sensul că s-a creat aparența solvabilității și s-a amânat în mod culpabil deschiderea procedurii insolvenței iar faptele ilicite mai sus descrise se încadrează în opinia judecătorului sindic în dispozițiile art. 138 lit f din Legea nr. 85/2006 deoarece mijloacele folosite au avut un caracter ruinător, titlurile de valoare nu au avut acoperire iar fondurile obținute (combustibil) au condus la creșterea pasivului social și la încetarea de plăți.
Pe de altă parte, administratorul statutar nu a depus actele contabile ale debitoarei și nici nu a dovedit faptul că acestea au fost predate noului asociat, ceea ce conduce la prezumția că acesta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară documentele contabile, așa încât în ceea ce-l privește pe acesta sunt incidente prevederile art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006.
Cum în cauză nu s-a putut stabili cu exactitate măsura în care conduita culpabilă a unui administrator a determinat un prejudiciu concret, s-a constatat că în speță operează răspunderea solidară a pârâților potrivit art. 138 alin (4) din legea insolvenței.
Pârâtul recurent susține neîntemeiat că emiterea instrumentelor de plată (cele două file CEC și bilete la ordin) ce nu au putut fi achitate la scadență din lipsă de disponibil, nu poate constitui nici o "faptă" prevăzută la art. 138 din legea insolvenței care să determine angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Este adevărat că, prin simpla emitere a unor instrumente de plată (CEC-uri și bilete la ordin) fără acoperire nu poate fi antrenată automat angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere. Cu toate acestea analizând în ansamblu și în raport de cele intreprinse de administratorii statutari întreaga activitate a debitoarei, Curtea observă că prin emiterea instrumentelor de plată fără acoperire (fără disponibil în bancă), administratorii debitoarei nu au făcut altceva decât au dispus în interes personal continuarea unei activități care duce în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Pentru existența acestei fapte legiuitorul impune ca persoana responsabilă (pârâtul ) să fi desfășurat personal sau să fi dispus în calitatea sa de membru al organului de conducere desfășurarea unei activități neprofitabile care să conducă la insuficiența fondurilor bănești disponibile ale debitorului.
Astfel, prin această faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către administratorul statutar-recurentul debitoarea și-a continuat activitatea în condiții de insolvență mărindu-și gradul de îndatorare cu consecința creșterii pasivului social și fraudarea creditorilor. În acest mod, s-a întârziat încetarea de plăți creindu-se o aparență a solvabilității și s-a amânat în mod culpabil deschiderea procedurii insolvenței.
Această faptă se încadrează în prevederile art. 138 lit c din legea insolvenței pentru care lichidatorul judiciar a și solicitat angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
În ceea ce privește concretizarea răspunderii fiecăruia dintre cei doi administratori în mod întemeiat judecătorul sindic a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 138 alin (4) existând un caz de pluralitate iar răspunderea administratorilor este una solidară deoarece apariția stării de insolvență a fost anterioară perioadei de timp în care aceștia și-au exercitat mandatul.
Pe de altă parte, pârâtul recurent nu a formulat apărări în privința solidarității în sensul că s-ar fi opus la actele ori faptele care au cauzat insolvența ori a lipsit de la luarea deciziilor ce a cauzat insolvența, ci dimpotrivă, prin faptele sale a mărit în mod evident pasivul debitoarei.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, recursul declarat de pârâtul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 70 din 14 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./30.04.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
