ICCJ. Decizia nr. 1458/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1458/2004
Dosar nr. 3256/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 141 din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins contestaţia formulată de debitoarea SC E.M. SRL Bacău, împotriva cererii de declarare a procedurii falimentului introdusă de creditoarea SC A.A. SA Bucureşti, cu trimiterea cauzei Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pentru continuarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, reţinând, în fundamentarea soluţiei, că debitoarea datorează creditoarei suma de 672.391.521 lei, care reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi, deci, că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 29 din Legea nr. 64/1995, întrucât probele dosarului confirmă că debitoarea a încetat plăţile.
Recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sus menţionatei decizii, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1253 din 28 februarie 2003 şi, ca urmare, s-a casat Decizia nr. 141 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi Decizia nr. 63 din 3 aprilie 2001 a aceleiaşi instanţe, respingându-se recursul declarat de creditoarea SC A.A. SRL împotriva sentinţei nr. 46 din 18 ianuarie 2001 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995, ca să justifice introducerea de către creditoarea SC A.A. SA Bucureşti a cererii privind începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC E.M. SRL Bacău, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că aceasta se află în încetare de plăţi.
Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat, în temeiul art. 317 alin (1) pct. 1 C. proc. civ., contestaţie în anulare creditoarea SC A.A. SA Bucureşti, susţinând, în esenţă, că, Decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative privind citarea părţilor, pentru ziua când s-a soluţionat pricina.
Astfel, arată contestatoarea, în cauză, nu a fost citat, pentru termenul când s-a soluţionat recursul în anulare, lichidatorul debitoarei SC E.M. SRL Bacău, situaţie care este confirmată şi de încheierea din 17 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, în care, deşi s-a menţionat că, la această dată, a lipsit lichidatorul debitoarei SC E.M. SRL Bacău, totuşi, nu s-a dispus citarea acestuia pentru termenul următor, de la 28 februarie 2003, când a fost soluţionat recursul în anulare.
În consecinţă, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului în anulare.
Contestaţia în anulare, formulată în cauză este întemeiată.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare (...) când procedura de chemare a părţii nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii.
Din examinarea hotărârii atacate, în raport cu susţinerile formulate în contestaţie, se constată că, într-adevăr, la soluţionarea pricinii nu a fost citat în cauză R.T. numit în calitate de lichidator al debitoarei SC E.M. SRL Bacău, prin încheierea din 1 noiembrie 2001 a Tribunalului Bacău (dos. nr. 1810/2002 al Curţii Supreme de Justiţie) deşi, prin încheierea anterioară din 17 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, (dosar nr. 1810/2002) s-a menţionat lipsa lichidatorului debitoarei.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, „în cazul admiterii unui plan de lichidare sau al începerii procedurii falimentului, atribuţiile administratorului încetează în momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecătorul sindic", iar în conformitate cu prevederile art. 401 alin. (1) din aceeaşi lege „deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare (...)".
Cum instanţa supremă a procedat la soluţionarea recursului în anulare numai în contradictoriu cu reprezentantul Procurorului General, creditoarea SC A.A. SA şi debitoarea SC E.M. SRL Bacău, care trebuia reprezentată conform textelor legale precitate de lichidator (care nu a fost citat în cauză), înseamnă că a pronunţat o hotărâre fără ca procedura de chemare a părţii să fie îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Aşa fiind, urmează a se admite contestaţia în anulare, a se anula hotărârea atacată şi a se fixa termen pentru soluţionarea recursului în anulare la data de 3 iunie 2004, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de creditoarea SC A.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 1253 din 28 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, pe care o anulează.
Stabileşte termen, la 3 iunie 2004, pentru soluţionarea recursului în anulare, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1017/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 540/2004. Comercial → |
|---|
