ICCJ. Decizia nr. 150/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.150
Dosar nr.1988/2002
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.808 din 9 noiembrie 2000, Tribunalul Vaslui a admis acţiunea A.P.A.P.S. şi a obligat pârâta S.C. "H." S.A. la plata sumei de 243.998 lei contravaloare dividende pentru anul 1997 şi 238.923.303 lei dobânzi comerciale.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr.132 din 26 martie 2001 a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, în sensul respingerii capătului de cerere privind dobânda comercială.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la respingerea capătului de cerere referitor la daunele moratorii.
Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia civilă nr.6713 din 20 noiembrie 2001 a admis recursul şi a casat Decizia criticată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa supremă de reţinut că dividendele constituie beneficiul datorat, existent la data încheierii bilanţului contabil anual, această datorie producând dobândă de drept potrivit prevederilor art.43 C. com.
În ceea ce priveşte cuantumul dobânzii, s-a reţinut că nu pot fi aplicabile dobânzile practicate de societăţile bancare în cazul contractelor de depozit bancar, în lipsa unui contract de depozit, ci dobânda la vedere.
În apel după casare, prin Decizia civilă nr.35 din 23 aprilie 2002, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul formulat de pârâta S.C. "H." S.A. cu motivarea potrivit căruia pârâta achitând cu întârziere dividendele pentru anul financiar 1997, datorează în temeiul art.43 C. com. daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituie la persoanele juridice pe termen de un an.
La data de 24 iulie 2002, S.C. "H." S.A. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, dezvoltarea motivelor făcând referire la art.304 pct.9 C. proc. civ.
Se susţine că s-au încălcat dispoziţiile imperative ale art.315 din C. proc. civ., care stabileşte că hotărârile instanţei de recurs şi indicaţiile date sunt obligatorii pentru judecătorii fondului iar pe de altă parte s-a ignorat şi adresa nr.15/3622 din 12 martie 2002 depusă de reclamanta – intimată prin care şi-a precizat pretenţiile funcţie de indicaţiile instanţei de recurs prin care s-au recalculat daunele pretinse la nivelul dobânzii la vedere.
Recursul este fondat.
Este de necontestat faptul că A.P.A.P.S. i se cuvin dividende în calitatea sa de acţionar şi că de la data scadenţei stabilită respectiv data individualizării acestora prin hotărârea AGA, i se cuvin daune interese moratorii.
Plata dividendelor constituie obligaţie comercială astfel că sunt deplin aplicabile prevederile art.43 C. com. potrivit cărora datoriile comerciale produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Faţă de indicaţiile date de instanţa de recurs, în discuţie era problema determinării întinderii acestor dobânzi în lipsa contractului de depozit.
De altfel în respectarea indicaţiilor date reclamanta a depus calculul dobânzii la vedere practicată de B.R.D. la nivelul sumei de 55.847.647 lei.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art.312 C. proc. civ. şi având în vedere şi art.274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. "H." S.A. împotriva deciziei nr.35 din 23 aprilie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o modifică.
Admite apelul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva sentinţei nr.808 din 6 noiembrie 2000 a Tribunalului Vaslui, pe care o schimbă în parte în sensul obligării pârâtei la plata daunelor moratorii în sumă de 55.847.647 lei. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă pe intimata A.P.A.P.S. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.052.024 lei către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4492/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 619/2004. Comercial → |
|---|
