ICCJ. Decizia nr. 1582/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Secția Comercială a Tribunalului Constanța, prin sentința civilă nr. 489/ COM pronunțată la 6 martie 2001, a respins cererea de constatare a nulității facturilor fiscale nr. 5302883/2000, 5302884/2000 și 5302885/2000 emise de reclamanta SC M. SRL, cu sediul în Medgidia, către pârâta SC M.I. SRL, cu sediul în Medgidia, cerere soluționată în contradictoriu și cu pârâta M.R., domiciliată în Medgidia. Cererea de repunere a părților în situația anterioară, a fost respinsă.
în motivarea hotărârii s-a reținut că sancțiunea încheierii unor acte juridice de către mandatara M.R., cu depășirea mandatului primit de la mandantul M.V., acționar unic al reclamantei, care a înțeles să împuternicească pârâta cu efectuarea unor acte de administrare a societății și unor acte de înstrăinare, constă în inopozabilitatea față de mandant și nu anularea actului, în cazul în care mandatara depășește împuternicirile primite.
Apelul declarat de reclamantă contra hotărârii primei instanțe, a fost admis prin decizia civilă nr. 829/ COM pronunțată de secția comercială a Curții de Apel Constanța la 11 septembrie 2001, schimbându-se hotărârea atacată în sensul că a fost admisă acțiunea, au fost anulate cele trei facturi, iar pârâta SC M.I. SRL a fost obligată să restituie bunurile care au făcut obiectul vânzării (autobasculanta, drujba și autoizoterma cu remorcă) și să plătească reclamantei 1.204.640 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că actele juridice încheiate abuziv de mandatar, cu depășirea puterilor conferite de mandat, sunt lovite de nulitate relativă, fiind încălcate normele care reglementează capacitatea de exercițiu a părților.
Restituirea bunurilor care au făcut obiectul vânzării, apare ca o consecință firească a anulării actelor mai sus menționate.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC M.I. SRL, criticând-o pentru mai multe aspecte de nelegalitate.
Astfel, se arată că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 C. proc. civ., unitatea reclamantă ne mai existând la data pronunțării hotărârii, denumirea sa fiind schimbată (Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
într-un al doilea motiv de recurs se arată că în mod greșit, fără a exista o acțiune în revendicare a reclamantei, s-a dispus predarea utilajelor care au făcut obiectul convenției anulate, învederând în plus că pentru aceste bunuri există în recurs un litigiu de revendicare mobiliară (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.).
în fine, se arată că în mod greșit s-a aplicat art. 1532 C. civ., mandatara nedepășind limitele mandatului dat prin procură, din cuprinsul acesteia rezultând că ea este împuternicită să încheiere contracte de orice fel cu parteneri de afaceri.
Criticile sunt neîntemeiate.
Din cuprinsul art. 105 alin. (2) și art. 108 alin. (3) C. proc. civ., se deduce caracterul relativ al nulității ce sancționează greșita citare a părților.
Față de această constatare și din lipsa interesului recurentei și a vătămării proprii, instanța constată că motivul de recurs este neîntemeiat.
Nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu este întemeiat, instanța, față de mențiunea expresă din acțiunea reclamantei, neacordând mai mult decât s-a cerut, pe lângă împrejurarea că repunerea în situația anterioară nu se confundă cu revendicarea bunurilor ce face obiectul acestor cereri, așa încât existența celei de a doua, nu împiedică luarea primei măsuri.
în fine, nici cel de al treilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Procura dată de mandant nu dă dreptul mandatarei să efectueze alte acte decât de administrare a patrimoniului societății, rezultând din cuprinsul ei că mandatul se dă pentru acte ce corespund sferei de activitate proprie acesteia, nu și acte ce se află în sfera dispoziției.
Inexistența îndrituirii pentru efectuarea unor acte de dispoziție mai rezultă și din faptul că nici una din împuternicirile acordate prin procură nu implică acte de această natură.
întrucât nici după examinarea hotărârii atacate și sub alte capete, conform art. 306 C. proc. civ., nu a rezultat temeiuri pentru reformarea ei, recursul a fost respins ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6514/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4490/2004. Comercial → |
|---|
