ICCJ. Decizia nr. 4490/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4490/2004
Dosar nr. 5839/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Târgovişte, reclamanta B.P.R.C.C., agenţia Târgovişte prin lichidator a chemat în judecată pe pârâţii M.V.E., N.V., N.A., N.G. şi I.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea în solidar a acestora din urmă, să-i plătească suma de 27.796.405 lei, din care 3.885.099 lei credit restant, 1.100.006 lei, contravaloare dobândă contractuală şi 22.811.300 lei penalităţi de întârziere, calculate până la data de 23 iunie 2003. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata penalităţilor contractuale de 1 % pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa nr. 3730 din 23 noiembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâţii în solidar la plata sumelor pretinse, iar prin admiterea cererii de completare a dispozitivului, prin sentinţa nr. 191 din 22 ianuarie 2004, pârâţii au fost obligaţi în solidar şi la plata penalităţilor de 1 % pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de judecată a reţinut că potrivit contractului de credit nr. 169 din 7 septembrie 1999, debitorul M.V.E. a beneficiat de un împrumut în valoare de 10.000.000 lei pe termen de 24 luni, cu scadenţă la 7 septembrie 2001, cu o dobândă de 22 % pe an şi cu un comision de gestiune de 0,3 % pe lună din valoarea ratei, împrumut garantat de giranţii chemaţi în judecată, pe care nu l-a restituit potrivit graficului de rambursare convenit prin contract.
Judecătoria, examinând actele depuse la dosar de către reclamantă şi luând act că pârâţii deşi legal citaţi nu s-au prezentat la judecată şi nici nu au formulat apărări în scris, a concluzionat ca fiind îndeplinite cerinţele art. 42 C. com., art. 109 C. proc. civ. şi art. 969, art. 970 şi art. 1039 C. civ., astfel că a admis acţiunea, ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M.V.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a acesteia, iar pe fond respingerea acţiunii, motivat de împrejurarea că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, restituind împrumutul în termenii contractului, astfel încât apreciază că acţiunea reclamantei este nefondată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 229 din 23 martie 2004 a respins apelul ca nefondat, reţinând că din actele depuse în această fază procesuală, nu rezultă că împrumutul a fost restituit în întregime.
La data de 8 aprilie 2004, pârâtul M.V.E. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ.
Recurentul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile deciziei atacate vizând soluţionarea cauzei, în lipsa unei expertize contabile, care ar fi putut stabili cu certitudine situaţia de fapt a restituirii creditului.
Curtea, examinând legalitatea şi temeinicia, deciziei recurate prin prisma criticii formulate de pârât, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că pârâtul a fost beneficiarul unui împrumut de 10.000.000 lei, acordat potrivit contractului de credit nr. 169 din 6 septembrie 1999, girat de pârâţii chemaţi în judecată. Pârâtul recurent contestă pretenţiile formulate de reclamantă şi susţine că nu datorează sumele arătate în acţiune, întrucât debitul a fost achitat în întregime, potrivit chitanţelor de plată pe care le-a depus în faza procesuală a apelului.
Însuşi reprezentantul reclamantei intimatei prin concluziile scrise depuse în dosarul de recurs cât şi în faza de judecată a apelului a apreciat necesitatea efectuării unei expertize contabile, lămuritoare cu privire la situaţia debitului, lăsând la aprecierea instanţei administrarea acestei probe.
Prin urmare, Curtea reţine că situaţia de fapt în speţă nu a fost clarificată, impunându-se admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate de instanţa de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, unde se va avea în vedere completarea probatoriului cu o expertiză contabilă, în măsură a stabili cu exactitate situaţia reală a restituirii împrumutului acordat de reclamantă pârâtului M.V.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.V.E., împotriva deciziei nr. 229 din 23 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează hotărârea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1582/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 487/2004 Comercial → |
|---|
