ICCJ. Decizia nr. 1602/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Secția comercială a Curții Supreme de Justiție, prin decizia nr. 7445 din 10 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D.S.P. SA, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, menținând decizia nr. 1416 din 27 noiembrie 2001 a secției a VI-a comercială a Curții de Apel București prin care s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 3618 pronunțată de secția comercială a Tribunalului București la 7 iunie 2000.
Prin sentința mai sus citată, a fost admisă cererea precizată a reclamantei SC N. SRL, cu sediul în București, str. Nicolae Titulescu, pârâta fiind obligată la plata sumei de 634.680.000 lei, din care 246.000.000 lei reprezintă contravaloarea unor produse livrate, iar 388.680.000 lei reprezintă penalități de întârziere pentru perioada 14 decembrie 1998 - 20 mai 1999 și a sumei de 20.965.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție, pârâta a formulat la 17 noiembrie 2003 contestație în anulare, întemeind-o pe prevederile art. 317 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., constând în faptul că procedura de citare pentru ziua la care s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită cu această parte, care nu a fost citată prin administratorul judiciar, deși a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, iar citația a fost înmânată unei persoane care nu reprezenta societatea și pe prevederile art. 318 C. proc. civ., instanța neexaminând toate criticile formulate de recurentă (nepronunțarea asupra unor dovezi și mijloace de apărare hotărâtoare pentru soluționarea pricinii, precum și neobservarea unor probe care dovedesc susținerile contestatoarei).
Contestația formulată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Fiind concepută ca o cale extraordinară de atac, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât strict pentru motivele prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Astfel, se susține fără a se dovedi, că procedura de citare cu recurenta pentru data la care s-a judecat recursul nu a fost legal îndeplinită, contrar celor consemnate în practicaua hotărârii, care nu corespund adevărului, avocata L.D. neasistând-o, lipsind chiar din București la acea dată și neavând nici măcar delegație.
Consemnarea din practicaua hotărârii, care are caracterul unui act autentic, nu este infirmată de nici o dovadă, mai mult la pagina 74 a recursului aflându-se delegația apărătoarei.
Aceiași forță probatorie o are și dovada de îndeplinire a procedurii aflată la pag. 96 a dosarului de recurs, lipsa ștampilei neconstituind, prin ea însăși, un motiv de reformare a hotărârii.
în fine, motivele invocate în baza art. 318 C. proc. civ., nu pot fi apreciate ca erori materiale și nici ca omisiuni de cercetare a unor motive expres invocate de recurentă, ci doar, în ipoteza în care sunt reale, greșeli de judecată ce nu au făcut obiectul acestei căi de atac.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4421/2004. Comercial | Procedura somaţiei de plată. Căi de atac. Competenţă de... → |
|---|
