Procedura somaţiei de plată. Căi de atac. Competenţă de soluţionare. Interpretare
Comentarii |
|
Calea de atac împotriva ordonanţei, pe care o poate exercita debitorul, este cererea în anulare, iar aceasta se constituie într-o cale de atac de retractare sui generis, care se soluţionează potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, modificată, de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.Cum, la data edictării O.G. nr. 5/2001, tribunalele aveau plenitudine de competenţă în materie comercială, era exclusă posibilitatea ca o eventuală cerere în anulare să fie soluţionată de judecătorie, întrucât judecătoria nu era competentă să judece pricini comerciale în primă instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 1257 din 30 Martie 2004
Prin sentința nr. 9836 din 26 august 2003, Tribunalul București, secția comercială, a admis cererea creditoarei, SC C.I.T. SRL București, și a somat pe debitoarea SC A.A. SRL Fălticeni să plătească suma de 232.912.298 lei, reprezentând contravaloare produse și servicii, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății și la 59.392.580 lei dobânzi legale aferente debitului, calculate de la data scadenței facturii și până la data introducerii acțiunii, 30 iunie 2003, și, în continuare, dobânda legală până la data executării integrale a debitului.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sesizat cu acțiunea în anulare promovată de debitoare, prin sentința nr. 15073 din 25 noiembrie 2003 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni, motivând că potrivit art. 8 din O.G. nr. 5/2001, modificată, acțiunea în anularea unei somații de plată se depune la instanța unde funcționează judecătorul care a pronunțat ordonanța și se soluționează de instanța competentă să soluționeze fondul cauzei.
Cum la data introducerii cererii în anulare, 20 octombrie 2003, competența materială de soluționare a cauzei în fond aparține judecătoriei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 7 C. proc. civ., aceasta este competentă să judece și acțiunea în anulare. Astfel sesizată, Judecătoria Fălticeni, la rândul său, prin sentința nr. 168 din 17 februarie 2004 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și, constatând conflictul negativ de competență, a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea lui. în motivarea acestei sentințe s-a reținut că prin soluționarea acțiunii în anulare se exercită un control judiciar, iar acesta poate fi soluționat de o instanță superioară sau, în mod excepțional, de o instanță egală în grad cu cea care a pronunțat hotărârea, dar în nici un caz de o instanță inferioară. în ipoteza dată s-a apreciat că cererea în anulare, prevăzută de art. 8 din O.G. nr. 5/2001, se soluționează întotdeauna de tribunal, fără a se raporta la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Examinând hotărârile de declinare aflate în conflict, înalta Curte constată competența tribunalului în soluționarea cererii în anulare, formulată de debitor în condițiile art. 8 din O.G. nr. 5/2001, astfel cum a fost modificată, având în vedere cele ce urmează.
O.G. nr. 5/2001 este, în raport cu Codul de procedură civilă, o lege procedurală specială, care conține și norme de competență în ce privește soluționarea cererii creditorului de realizare a procedurii somației de plată, stabilind prin art. 2 alin. (1) că, în materie comercială, aceasta aparține tribunalului.
Calea de atac împotriva ordonanței, pe care o poate exercita debitorul, este cererea în anulare, iar aceasta se constituie într-o cale de atac de retractare sui generis, care se soluționează potrivit art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, modificată, de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Cum, la data edictării O.G. nr. 5/2001, tribunalele aveau plenitudine de competență în materie comercială, era exclusă posibilitatea ca o eventuală cerere în anulare să fie soluționată de judecătorie, întrucât judecătoria nu era competentă să judece pricini comerciale în primă instanță.
Chiar dacă ulterior, prin modificarea Codului de procedură civilă, prin O.G. nr. 58/2003, și judecătoriile au dobândit competență în primă instanță în materie comercială pentru anumite categorii de litigii, câtă vreme normele de competență din legea specială nu au fost modificate, acestea se aplică cu prioritate, în respectarea principiului generalia specialibus non derogant, care, într-o logică juridică ce nu poate fi ignorată, indiferent de contextul legislativ, asigură eficiența principiului soluționării căilor de atac de retractare de instanța care a pronunțat hotărârea atacată.
Prin urmare, în aplicarea art. 22 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii de față în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
← ICCJ. Decizia nr. 1602/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5598/2004. Comercial → |
---|