ICCJ. Decizia nr. 1812/2004. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1812/2004
Dosar nr. 6440/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.U.A. SA Covasna a sesizat Curtea de Apel Braşov şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S. Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, să fie modificate Ordinele Comune nr. 24/2003 şi nr. 125/2003 emise de pârâte pentru scutirea de plată a sumei de 39.376.323.502 lei, reprezentând obligaţii bugetare existente la 31 decembrie 2001, cu motivarea că, în urma privatizării reclamantei prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 13/2002 încheiat între A.P.A.P.S. şi Asociaţia A.R.C. Sfântu-Gheorghe, pârâtele nu şi-au îndeplinit obligaţia de a emite în termen de 30 de zile un ordin comun pentru acordarea înlesnirilor legale, ceea ce a dus la acumularea de dobânzi şi penalităţi nelegale.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 230 din 14 octombrie 2003, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, cu motivarea că, în cauză, se tinde la valorificarea unui drept prevăzut de Legea nr. 137/2002, şi anume, dreptul reclamantei de a beneficia de înlesniri la plata obligaţiilor restante, că, în speţă, sunt incidente şi dispoziţiile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, la rândul său, prin sentinţa nr. 218 din 12 februarie 2004, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, apreciind, în esenţă, că actul juridic contestat nu are caracter comercial şi nici nu priveşte procesul de privatizare propriu-zis, ci se referă la facilităţi bugetare acordate societăţii comerciale în curs de privatizare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 536/2004 şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, şi, întrucât a constatat, în conformitate cu art. 20 alin. (2) C. proc. civ., că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că înlesnirile la plata creanţelor bugetare sunt reglementate de Legea nr. 137/2002, ca fiind aferente procesului de privatizare, aşa încât competenţa de soluţionare a litigiului revine instanţei comerciale în conformitate cu art. 18 alin. (1) şi (2) şi art. 40 din legea menţionată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pentru următoarele considerente:
Ordinul comun, a cărui modificare se cere, a fost emis, în baza art. 18 din Legea nr. 137/2002 şi a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 13/2002, de către A.P.A.P.S. şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în calitate de creditori ai reclamantei şi nu în exercitarea atribuţiilor, ca autoritate administrativă.
Or, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, cererile prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de această lege şi de OG nr. 88/1997, ori se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor.
Întrucât, prin cererea formulată în cauză, se valorifică înlesnirile la plată prevăzute de legea accelerării privatizării, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 556 din 18 decembrie 2003 şi OG nr. 36/2004, iar natura sa comercială rezultă din însuşi conţinutul actului, dosarul va fi înaintat Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pentru soluţionarea litigiului dintre SC S.U.A. SA Covasna şi pârâtele A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1638/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 207/2004. Comercial → |
---|