ICCJ. Decizia nr. 1638/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1638/2004
Dosar nr. 3588/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 iulie 2003, reclamanta, S.A.A.F. SA Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, SC M.F. SA Năvodari, pentru a fi obligată la plata sumei de 20.024.649.357 lei, reprezentând contravaloarea unor cantităţi de fier vechi livrate şi neachitate, a unor deşeuri din lemn, cu penalităţi de întârziere la plată, precum şi imobilizări de vagoane aparţinând reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în baza contractului încheiat cu pârâta, a expediat acesteia un număr de 1039 vagoane, ce urmau a fi dezmembrate, iar în urma derulării acestui contract s-a mai ivit un litigiu după care, prin punerea în executare a sentinţei şi plata parţială a unor sume, pârâta îi datorează sumele solicitate.
Prin sentinţa civilă nr. 49 din 25 septembrie 2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Constanţa, cu motivarea că, în situaţia în care curtea de apel judecă fondul litigiului, părţile sunt lipsite de calea de atac a apelului introdusă în litigiile comerciale prin OG nr. 58/2003.
Primind cauza spre soluţionare, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a pronunţat sentinţa civilă nr. 8082 din 6 noiembrie 2003, prin care a declinat competenţa de soluţionare a litigiului la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, ivindu-se astfel conflictul negativ de competenţă.
Competenţa de soluţionare a litigiului de faţă revine Curţii de Apel Constanţa pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că acţiunea a fost înregistrată la instanţă la 25 iulie 2003, când îşi găseau deplină aplicare dispoziţiile prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., conform căruia „curţile de apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei".
Este adevărat că, în cursul soluţionării cauzei, a intrat în vigoare OUG nr. 58/2003, potrivit căreia competenţa în primă instanţă a instanţelor comerciale a fost schimbată, dar dispoziţiile tranzitorii ale acestui act normativ prevăd, la art. II, că „procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe", aşa încât Tribunalul Constanţa a considerat în mod justificat că instanţa de apel a fost legal învestită cu judecarea acestei pricini.
Aceeaşi instanţă a reţinut în mod judicios faptul că încălcarea normelor de competenţă materială constituie motiv de nulitate a unei hotărâri judecătoreşti, aşa încât nu pot fi eludate dispoziţiile legale în materie doar pe motivul că partea nu poate fi privată de un grad de jurisdicţie.
Pentru toate aceste considerente, competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamanta S.A.A.F. Bucureşti revine Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa, pentru soluţionarea litigiului dintre reclamanta S.A.A.F. Bucureşti şi pârâta SC M.F. SA Năvodari, având ca obiect contravaloare deşeuri neferoase şi penalităţi în sumă totală de 20.024.649.357 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1478/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1812/2004. Comercial → |
|---|
