ICCJ. Decizia nr. 207/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.207/2004
Dosar nr. 1269/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti- UCECOM Bucureşti, prin sentinţa nr. 154 din 19 aprilie 2001, a admis cererea introdusă de reclamanta, Asociaţia Teritorială a Cooperaţiei Meşteşugăreşti Dâmboviţa, împotriva SCAH P.G. Târgovişte şi a constatat nulitatea Hotărârii Adunării Generale a membrilor cooperatori din secţia de tricotaje a pârâtei, autointitulată SOCOM T.M., din data de 13 februarie 2001, şi a procesului verbal de la aceiaşi dată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 506 din 31 octombrie 2001, a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare a sentinţei nr. 154/2001, formulată de pârâtă, reţinându-se că motivele de anulare a hotărârii arbitrale nu se încadrează în dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtă a fost respins de Curtea Supremă de Justiţie, care prin Decizia nr. 2674/2003, a reţinut că motivele invocate în acţiunea în anulare nu sunt de natură să schimbe hotărârea arbitrală, deoarece pârâta a fost legal citată, dovada aflându-se la fila 29, iar restul motivelor au fost corect înlăturate.
La data de 23 iunie 2003, SOCOM T.M. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2674/2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, invocându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii pentru art. 322 pct. 1 C. proc. civ., s-a arătat că Decizia cuprinde dispoziţii potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire, deoarece Decizia 59/2001 a Curţii de Apel Ploieşti o recunoaşte pe revizuientă ca o cooperativă, pe când intimatele se folosesc de Decizia 2674/2003 pentru a dovedi inexistenţa cooperativei.
Pentru art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra actelor doveditoare, din care rezultă că AGA din 13 februarie 2001 s-a ţinut legal, conform statutului, şi nici asupra înscrisurilor care arătau procentul de 2/3 din acţionari, şi nici cu privire la faptul că revizuienta nu a fost citată în faţa instanţei arbitrale şi nu şi-a putut face apărările.
În ceea ce priveşte art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se arată că Decizia nr. 2674/2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie este contradictorie cu Decizia nr. 59/2001 a Curţii de Apel Ploieşti, solicitându-se anularea ultimei.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă dispozitivul cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire. Ori, simpla lectură a dispozitivului hotărârii ce se cere revizuită exclude o asemenea susţinere, rămânând fără incidenţă temeiul invocat.
Motivarea dată de revizuientă la acest punct nu se înscrie în cerinţa riguros determinată de art. 322 pct. 1 C. proc. civ., care impune ca dispoziţiile potrivnice să se afle în cuprinsul aceluiaşi dispozitiv, şi nu în hotărâri pronunţate în dosare diferite.
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În cauză, revizuienta a invocat omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unor acte care ar fi relevat situaţii de fapt favorabile acesteia.
Acest al doilea motiv de revizuire se referă la pronunţarea minus petita de către instanţă, şi nu la omisiunea de a analiza şi a se pronunţa asupra unor acte depuse de parte. O asemenea omisiune nu deschide calea unei revizuiri în condiţiile art. 222 pct. 2 C. proc. civ.
Din analiza revizuirii pe acest temei, rezultă că nici chiar revizuienta nu se referă la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei pretenţii deduse judecăţii, singura situaţie în care ar fi incident textul invocat, ci numai de neanalizarea unor înscrisuri.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. poate duce la revizuirea unei hotărâri numai dacă există asemenea hotărâri potrivnice definitive, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În cauză revizuienta opune ca hotărâri potrivnice, Decizia nr. 2674/2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, cu Decizia nr. 59/2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Din analiza celor două hotărâri rezultă însă că nu sunt îndeplinite condiţiile imperative şi cumulative ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, litigiul în care s-a pronunţat hotărârea 2674/2003 care se cere desfiinţată, s-a purtat între ATCOM Dâmboviţa, SCAH P.G. şi revizuientă, având ca obiect nulitatea hotărârii AGA din 13 februarie 2001, iar litigiul în care s-a pronunţat Decizia nr. 59/2001 s-a purtat de aceleaşi reclamante de acum, dar în contradictoriu cu altă persoană decât revizuienta, şi anume I. M., atunci reclamant, şi având alt obiect, şi anume constatarea caducităţii hotărârii 26 din 9 noiembrie 1998.
Din cele arătate, rezultă că, în cauză nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză juridică, condiţie fundamentală, dar fiind finalitatea revizuirii de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat, în motivarea cererii de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate cererea de revizuire este nefondată pe toate temeiurile de drept menţionate, şi urmează să fie respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de revizuienta SOCOM T.M. Târgovişte, de revizuire a deciziei nr. 2674 din 20 mai 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1812/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 206/2004. Comercial → |
|---|
