ICCJ. Decizia nr. 2001/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2001/2004
Dosar nr. 1496/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 iulie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis cererea formulată de petenta SC R.M.R. SA Iaşi, în contradictoriu cu intimaţii P.P. şi C.D.V. şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 736 din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, până la 1 septembrie 2003, data primului termen de judecată a revizuirii, ce formează obiectul dosarului nr. 3351/2003 al Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs P.P. şi C.D.V., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în fond, respingerea cererii de suspendare, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petenţii au susţinut că pronunţarea hotărârii atacate s-a făcut de către instanţa de judecată cu încălcarea normelor de competenţă, întrucât, susţin recurenţii, cererea de suspendare provizorie a executării silite este în competenţa preşedintelui instanţei şi nu a completului de 3 judecători, astfel cum s-a procedat de către Curtea de Apel Iaşi.
În temeiul art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenţii au criticat încheierea instanţei de apel şi sub aspectul depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti, deoarece a interpretat extensiv normele de procedură civilă, referitoare la competenţa materială, atunci când a considerat aplicabile, în speţă, prevederile art. 403 din acelaşi cod, când, de fapt, erau incidente, în cauză, normele privind dizolvarea societăţii, aşa cum se regăsesc în Legea nr. 31/1990.
O ultimă critică formulată de recurenţi priveşte acordarea de către instanţa de judecată a plus petita, prin schimbarea naturii actului juridic, în sensul că petenţii ar fi putut solicita suspendarea provizorie doar pe calea ordonanţei preşedinţiale şi nu pe calea dreptului comun, cum le-a încuviinţat instanţa, deşi, în cerere, s-a invocat art. 304 pct. 4 şi nu 3 C. proc. civ., cum s-a reţinut în hotărâre.
Examinând recursul declarat de P.P. şi C.D.V., Curtea reţine că acesta a rămas fără obiect, în raport cu împrejurarea că suspendarea provizorie a executării deciziei nr. 736 din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Iaşi a fost încuviinţată până la soluţionarea cererii de revizuire formulată de SC R.M.R. SA Iaşi.
Or, prin Decizia nr. 746 din 1 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, aflată la dosarul de recurs, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei 736 din 3 iulie 2003 a aceleiaşi instanţe.
Cum recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care s-a admis suspendarea provizorie a executării deciziei a cărei revizuire a fost soluţionată, recursul a rămas fără obiect.
În raport cu considerentele ce preced,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.P. şi C.D.V., împotriva încheierii din 22 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1994/2004. Comercial → |
|---|
