ICCJ. Decizia nr. 2376/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2376/2004
Dosar nr. 3660/2001
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia Comercială a Tribunalului Brăila, prin sentinţa nr. 417 pronunţată la 10 august 2000, a admis în parte acţiunea reclamantului C.G.P. Brăila, cu sediul în Brăila, judeţul Brăila şi a obligat pârâta SC S. SA – Ş.N.B., cu sediul în Brăila la 3.852.890 lei reprezentând penalităţi de întârziere în plata contravalorii serviciilor de pază de care a beneficiat şi la 348.232 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 33/ A pronunţată la 23 ianuarie 2001, secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Galaţi, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei instanţei de fond şi ca nemotivat apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi hotărâri.
Instanţa de apel a înlăturat susţinerea apelantului reclamant constând în greşita reţinere a cuantumului sumei datorate de pârâtă, din probele administrate la dosar rezultând faptul că aceasta datorează 11.969.826 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi nu 3.852.890 lei cum s-a apreciat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru greşita nereţinere a unui debit în sumă totală de 15.822.716 lei, aşa cum rezultă din probele administrate, justificându-şi cererea de reformare a hotărârii atacate pe prevederile art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unor capete de cerere şi anume cele privind penalităţile de întârziere datorate la facturile nr. 372.560 din 31 august 1998, nr. 372693 din 30 septembrie 1998, nr. 372695 din 31 octombrie 1998, nr. 372736 din 30 noiembrie 1998 şi nr. 372788 din 31 decembrie 1998 şi pe prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., întrucât aceasta se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor.
Recursul este neîntemeiat.
Conceput ca o cale nedevolutivă de atac în cadrul Codului de procedură civilă, recursul poate fi exercitat numai pentru motive de legalitate, iar atunci când este vorba de hotărâri pentru care este prevăzută şi calea de atac a apelului, aşa cum este cazul în speţă, el este limitat strict la motivele expres şi limitativ enunţate de art. 304 C. proc. civ.
Ori, criticile formulate de reclamant se referă la aspecte de netemeinicie a hotărârii şi nu pot fi analizate pe această cale.
Deşi recurentul invocă prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., acesta nu este aplicabil în cazul de faţă, întrucât instanţa a evaluat toate pretenţiile reclamantului, reţinerea ca justificate numai a unora dintre ele neînsemnând că nu s-a pronunţat cu privire la celelalte.
Nu este vorba în cazul de faţă nici de motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., aflat în vigoare la data hotărârii criticate, neputându-se vorbi de o gravă greşeală de fapt, instanţa justificându-şi punctul de vedere în raport de criticile formulate prin apel.
Aşa fiind, recursul reclamantului urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamant C.G.P. Brăila împotriva deciziei civile nr. 33/ A din 23 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2389/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1590/2004. Comercial → |
|---|
