ICCJ. Decizia nr. 28/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 28/2004
Dosar nr. 1255/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC A.C.I. S.R.L. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta, S.M.F. C.F.R. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 231.026.499 lei rest de plată la facturile neplătite, a penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta susţine că pârâta nu a respectat modalităţile de plată stabilite în contractul de vânzare-cumpărare.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4323 din 20 septembrie 1999, a respins acţiunea, reţinând că, după expirarea contractului, reclamanta a livrat produse facturate pe care pârâta nu le-a acceptat decât cu plata raportată la cursul de schimb din 15 noiembrie 1996, astfel încât nu se pune problema modalităţii de plată şi nici a clauzei penale.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă 3307 din 17 decembrie 1999, a respins apelul reclamantei, considerând că livrările efectuate în cursul anului 1997 sunt în afara contractului, iar dispoziţiile contractuale nu se mai pot aplica.
Prin Decizia nr. 4768 din 19 septembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul reclamantei, a casat Decizia curţii de apel şi a trimis cauza spre rejudecare, întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, rezumându-se a face constatări fără a motiva pentru ce au fost înlăturate probele invocate.
În privinţa recursului pârâtei, acesta a fost declarat nul pentru nemotivarea în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ.
În rejudecare, Curtea de apel, prin Decizia comercială nr. 14 A din 13 martie 2003, a respins cererea de aderare la apel, a admis apelul reclamantei a anulat sentinţa atacată stabilind termen pentru evocarea fondului la 3 aprilie 2003.
Instanţa a reţinut că părţile au convenit la prelungirea contractului după data de 15 noiembrie 1996, iar calitatea procesuală a pârâtei nu este contestată, existând mandatul de reprezentare al S.N.C.F.R. – R.A.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Susţinând că motivarea instanţei este neclară, de natură a-i aduce prejudicii, recurenta consideră greşit interpretat actul dedus judecăţii, şi anume acordul exprimat în scris cu aprobarea A.G.A., act care este depus în copie xerox, cu ştersături şi pe alocuri ilizibil.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor expune.
Hotărârea judecătorească este actul de dispoziţie al instanţei cu privire la litigiul dintre părţi, care reprezintă şi actul final al judecăţii pronunţat pentru restabilirea ordinii de drept încălcată. Ea dezînveşteşte instanţa de proces, iar pentru părţi operează ca o rezolvare a conflictului de drept, protejând în concret un drept lezat.
Celelalte dispoziţiile ale instanţei luate în cursul judecăţii nu fac decât să pregătească actul final al judecăţii.
Pe de altă parte exerciţiul căilor de atac, deschis părţilor, are în vedere dreptul şi obligaţia instanţelor superioare de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate, de a anula sau reforma hotărârile greşite sau de a le confirma pe cele legale şi temeinice.
Fie că sunt ordinare sau extraordinare, de retractare sau de reformare căile de atac îndreptăţesc la exerciţiul controlului judiciar, în condiţiile în care instanţele inferioare s-au desistat sau fără a se dezînvesti suspendă cursul judecăţii.
Toate celelalte acte procesuale săvârşite de instanţă în vederea pregătirii judecăţii sunt susceptibile a fi atacate odată cu hotărârea.
Caracterizând Decizia comercială nr. 14 A din 13 martie 2003, o dispoziţie a instanţei în vederea pregătirii judecăţii fondului, căile de atac deschise împotriva ei se vor exercita o dată cu soluţionarea pe fond a apelului, adică la momentul la care instanţa sesizată se va dezinvesti.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 299 raportat la 282 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 14 A din 13 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.N.C.F.R. – S.N. T.F.M. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 14 A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 235/2004. Comercial → |
|---|
