ICCJ. Decizia nr. 3164/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3164/2004
Dosar nr. 4283/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2004
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iulie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC G.C. SRL Craiova, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţata s-o oblige să-i plătească suma de 2.000.000.000 lei cu titlu de penalităţi, calculate potrivit art. 8.10 alin. (8) din contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. M.H. 22 din 26 noiembrie 1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a vândut pârâtei, în baza contractului amintit, 15,57% din acţiunile corespunzătoare capitalului social pe care îl deţinea la SC D. SA şi că, la cumpărarea pachetului de acţiuni, pârâta s-a obligat, potrivit clauzei înscrisă la art. 8.10.7 din contract, ca în decurs de un an de la 15 februarie 2000, să efectueze la SC D. SA o investiţie, în valoare de 2.000.000.000 lei, obligaţie neîndeplinită, până la finele trimestrului IV-2000, aşa cum s-a stabilit prin avizul de mediu pentru privatizare nr. 30 din 26 octombrie 1999.
Prin sentinţa nr. 5342 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva pârâtei SC G.C. SRL Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, că probele de la dosar, cu referire specială la raportul de expertiză tehnică, confirmă că pârâta şi-a onorat integral şi la termen, obligaţiile asumate prin contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni că, în aceste circumstanţe, nu poate fi angajată răspunderea acesteia prin plata penalităţilor prevăzute la art. 8.10.8 din contractul menţionat.
Apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva susmenţionatei sentinţe, a fost respins ca tardiv introdus prin Decizia nr. 50 din 2 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, cu motivarea că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei la 30 octombrie 2003 şi că aceasta nu a expediat apelul în termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S. Bucureşti) învederând ca motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că, în mod greşit şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., care consacră rolul activ al judecătorului, instanţa de apel a respins apelul său ca tardiv introdus, deoarece ţinând cont de faptul că sentinţa instanţei de fond i-a fost comunicată la data de 31 octombrie 2003, dată de la care începe să curgă termenul de 15 zile, conform art. 284 C. proc. civ., apelul a fost introdus cu respectarea acestui termen, dacă se are în vedere că termenul a expirat într-o zi nelucrătoare (sâmbătă 15 noiembrie 2003), când activitatea instanţei era suspendată. Ca atare, conform art. 101, termenul, care se calculează pe zile libere, (art. 100 C. proc. civ.) s-a prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, respectiv a zilei de luni 17 noiembrie 2003.
Cum din dovezile existente la dosar rezultă că plicul care conţinea adresa nr. DJ/12924 din 14 noiembrie 2003 (prin care a fost declarat apelul împotriva sentinţei instanţei de fond) a fost depus la poştă, în prima zi lucrătoare celei care a expirat termenul, respectiv, 17 noiembrie 2003, conform ştampilei aplicată pe aceasta, înseamnă că apelul, a fost declarat, cu respectarea termenului legal de 15 zile, şi ca urmare în mod greşit instanţa de apel a respins apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe ca tardiv formulat.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă de apel.
Recursul declarat în cauză este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă, că reclamantei A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) Bucureşti i-a fost comunicată sentinţa instanţei de fond nr. 5342 din 16 septembrie 2003, la data de 31 octombrie 2003.
Potrivit art. 101 C. proc. civ. „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".
Ţinând seama de aceste dispoziţii legale, înseamnă că termenul de exercitare a căii de atac a apelului a început să curgă de la data de 1 noiembrie 2003 şi a expirat duminică 16 noiembrie 2003 adică într-o zi nelucrătoare, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. civ., termenul de declarare a apelului s-a prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, respectiv până luni 17 noiembrie 2003.
Ori, cum din dovezile de la dosar rezultă că apelul declarat de reclamantă a fost depus la poştă la data de 17 noiembrie 2003, că apelul reclamantei a fost introdus cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 284 din acelaşi cod şi că, în mod greşit instanţa de apel a dispus respingerea acestuia ca tardiv în loc să procedeze la soluţionarea pricinii pe fond.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul reclamantei, a se casa Decizia atacată, şi a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S., succesoare a A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 50 din 2 februarie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3199/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4238/2004. Comercial → |
|---|
