ICCJ. Decizia nr. 487/2004 Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.487
Dosar nr.6356/1999
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P.I. S.R.L., solicitând Tribunalului Dolj, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 27.405.557 lei, reprezentând penalităţi de întârziere de 1% pe zi în plata chiriei stabilite prin art. 2 din actul adiţional nr.144/15 ianuarie 1998.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională la data de 19 februarie 1999, solicitând respingerea acţiunii reclamantei şi pe cale reconvenţională să fie obligată reclamanta la echivalentul în lei a 769,35 dolari SUA, reprezentând chiriei achitată în plus în perioada februarie 1996 – decembrie 1997.
Prin sentinţa nr.861 din 9 aprilie 1999, Tribunalul Dolj a admis în parte acţiunea reclamantei şi a respins cererea reconvenţională.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, actul adiţional nr.144/15 ianuarie 1999 a fost semnat şi parafat de părţi la data de 9 iunie 1998, astfel încât penalităţile se calculează numai începând cu luna iulie 1998 şi însumează 21.700.937 lei. Motivarea respingerii cererii reconvenţionale s-a dispus în raport de împrejurarea că pârâta a plătit reclamantei chiria fixată prin contract.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. P.I. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 815 din 4 octombrie 1999 a admis apelul declarat de pârâtă şi pe cale de consecinţă a schimbat hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta la 14.885.052 lei penalităţi de întârziere, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele deciziei, s-a reţinut că penalităţile datorate de pârâtă privesc numai perioada de după 9 iunie 1998 şi nu tot anul 1998, iar pe de altă parte, acestea trebuie calculate la sumele neachitate, instanţa de fond, ignorând plăţile parţiale şi eşalonate ale facturilor.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a motivat corecta soluţie de respingere a acesteia ca nefondată, având în vedere neretroactivitatea clauzei privind preţul chiriei, în lipsa unei prevederi în contractul părţilor.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs pârâta, S.C. P.I. S.R.L., cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat motivele pe prevederile art. 304 pct.9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile formulate de pârâtă vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii recurate sub următoarele aspecte:
- reclamanta nu putea să impună după aprobarea AGA un nou act adiţional privind chiria, câtă vreme aceasta era obligată să încheie act de vânzare – cumpărare a spaţiului, potrivit Legii nr. 44/1998 şi hotărârii AGA, aspect reţinut prin hotărârea Curţii de apel Craiova nr. 723/1999 (act nou).
- cu privire la cererea reconvenţională, recurenta a criticat soluţia de respingere a acesteia, având în vedere că hotărârea s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor hotărârii Consiliului Local nr. 194/1997 şi a Hotărârii AGA, în sensul că reclamanta a încasat cu rea credinţă o chirie impusă pentru zona I de interes şi nu pentru a doua zonă, astfel încât restituirea diferenţei de tarif este perfect legală.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate la fond şi în apel şi în fondul cauzei să se respingă acţiunea reclamantei pentru penalităţi şi admiterea cererii reconvenţionale în echivalent lei a 769,35 dolari SUA + TVA.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Actul adiţional nr. 144 din 15 ianuarie 1998, la contractul de închiriere nr.923 din 24 februarie 1993 a fost semnat de părţi la data de 9 iunie 1998.
Art. 2 al acestui act adiţional, prevede clauza penală de 1% pe zi de întârziere în plata chiriei datorată ce urmează a fi efectuată, după expirarea lunii în care urma să se facă plata.
Ca urmare, clauzele acestui act adiţional au intrat în vigoare la data de 9 iunie 1998, valabilitatea lor, neputând fi extinsă pentru întreg anul 1998. Aserţiunea recurentei de a fi respinsă cererea de penalităţi, în integritatea lor nu are suport probatoriu, câtă vreme, cuantumul de 14.885.052 lei a fost corect stabilit de către instanţa de apel, în urma verificării plăţilor parţiale şi eşalonate ale facturilor, aflate la dosar.
De altfel, chiar pârâta a depus ladosar apel - tabelul cu calculul cu penalităţilor datorate, în suma mai sus arătată şi reţinută ca atare de instanţă.
Critica recurentei pârâte constând în greşita impunere de către reclamantă, prin act adiţional, al unui alt preţ al chiriei, este nefondată şi nu poate fi primită, având în vedere că actul adiţional a fost semnat şi parafat de părţile contractante, este conform prevederilor art. 4 din acest act, prin care se stipulează posibilitatea renegocierii preţului chiriei, opozabilă chiriaşului, fiind obligatorie pentru aceasta, astfel încât instanţa de apel corect a reţinut incidente în cauză prevederile art. 969 C. civ.
Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa de apel, validând soluţia de respingere a acestei cereri, pronunţată de tribunal, corect a constatat că data intrării în vigoare a convenţiei părţilor este aceeaşi pentru toate clauzele ei, altfel spus tariful stabilit prin actul adiţional, în vigoare din 9 iunie 1998, nu poate retroactiva, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, nefiind justificate pretenţiile de restituire a diferenţei de tarif chirie.
De altfel, însăşi pârâta, recurentă în prezenta cauză a recunoscut prin notificare şi cererea reconvenţională că data intrării în vigoare a prevederilor actului adiţional în speţă, este cea din 9 iunie 1998, data semnării şi parafării acestui înscris.
Aşa fiind, în raport de considerentele mai sus arătate, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. P.I. S.R.L., împotriva deciziei nr.815 din 4 octombrie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4490/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 389/2004. Comercial → |
|---|
