Creanţă neperformantă. Executare silită în condiţiile dreptului comun. Contestaţie la executare formulată de AVAS. Instanţa competentă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS sunt de competenţa curţii de apel în primă instanţă, numai că, în speţă, AVAS Bucureşti îşi dispută privilegiul său în legătură cu o creanţă neperformantă într-o executare silită deja începută de o creditoare împotriva unei debitoare, potrivit dreptului comun. Prin urmare, pentru a anula această executare silită competentă este instanţa de executare, judecătoria, nefiind de conceput ca împotriva aceluiaşi debitor să se desfăşoare două proceduri de executare la două instanţe diferite.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 700 din 4 Februarie 2005
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în București a formulat contestație la executarea silită începută de SC O. SRL Călărași împotriva debitoarei SC S. SA Călărași, în dosarul de executare al Biroului de executori din Călărași, solicitând anularea celor patru somații din 7 octombrie 2004, a executării silite și repunerea în situația anterioară cât și suspendarea executării până la soluționarea acestei cereri.
Curtea de Apel București, prin sentința nr. 141 din 3 noiembrie 2004 a admis excepția necompetenței materiale și și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de AVAS București în favoarea Judecătoriei Călărași. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că instanța de executare, potrivit art. 373 alin. (1) și (2) și 400 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Călărași întrucât obiectul cererii reclamantei îl formează executarea silită începută de intimată împotriva debitoarei SC S. SRL Călărași în dosarul de executare al Judecătoriei Călărași. Curtea a constatat că AVAS are calitatea de terț interesat într-o executare silită de drept comun și prin urmare nu putea să formuleze contestația la executare decât în acest dosar și nu în cel pe care creditoarea contestatoare l-a întocmit, în baza Legii speciale nr. 51/1998, împotriva aceleiași debitoare.
Judecătoria Călărași, primind dosarul la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, conform art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, care este o reglementare de excepție, de strictă interpretare, întrucât privește cererile de orice natură în legătură cu activele bancare preluate de AVAS. Instanța a mai reținut că textul nu distinge între diversele cauze ce pot genera litigii în recuperarea creanțelor neperformante. Ca urmare, Judecătoria a constatat conflict negativ de competență și, potrivit art. 22 C. proc. civ., a înaintat dosarul I.C.C.J. pentru regulator de competență.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea a reținut că cererea formulată de AVAS reprezintă o contestație la executare prin care creditoarea privilegiată AVAS a solicitat anularea unor acte de executare săvârșite la cererea altui creditor, calitatea procesuală a contestatoarei fiind dată de creanța neperformantă pe care o deține. Aceeași creanță justifică și interesul cerut de art. 395 C. proc. civ. pentru promovarea unei astfel de cereri, într-o procedură de executare declanșată de un alt creditor.
Art. 45 din OUG nr. 51/1998 stipulează, în adevăr, că cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS sunt de competența Curții de Apel în primă instanță, numai că, în cazul de față, AVAS București își dispută privilegiul său în legătură cu creanța neperformantă într-o executare silită deja începută de creditoarea SC O. SRL Călărași împotriva debitoarei SC S. SA Călărași, potrivit dreptului comun. Prin urmare, pentru a anula executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare începută în condițiile dreptului comun, instanța competentă este instanța de executare, judecătoria, nefiind de conceput ca împotriva aceluiași debitor să se desfășoare două proceduri de executare la două instanțe diferite.
Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în speță această instanță fiind Judecătoria Călărași. Mai trebuie reținut și faptul că în cauză nu a fost atacat un titlu executoriu al AVAB, în condițiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, pentru a se aplica strict dispozițiile reglementării speciale. Că este așa, rezultă și din dispozițiile art. 41 alin. (2) prin care se stabilește că titlurile executorii emise în condițiile acestui act normativ, se execută potrivit prevederilor O.U.G. nr. 51/1998. Potrivit aceluiași act normativ debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de AVAB potrivit acestei ordonanțe. Așadar, textul art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu poate fi interpretat extensiv, în sensul acoperirii tuturor situațiilor ivite în cazul executării pentru că, în caz contrar, excepția nu ar mai fi de strictă aplicare și interpretare.
în consecință, competența de soluționare a contestației la executare, formulată de A.V.A.S. București, a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Călărași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1009/2005. Comercial | Ordonanţă preşedinţială. Cerere de suspendare provizorie a... → |
|---|
