ICCJ. Decizia nr. 1009/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 22 aprilie 2003 reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R.I., SC C. SRL și SC V.P. SRL Oradea să i se aprobe scutirea plății taxei judiciare de timbru necesară soluționării acțiunii și apreciată ca fiind în cuantum de 64.920.000 lei.
în subsidiar a solicitat reducerea sau amânarea plății până la obținerea drepturilor ce i se cuvin.
Tribunalul Bihor - Oradea prin sentința civilă nr. 1862/ COM din 16 septembrie 2003 a respins ca nefondată cererea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 74 C. proc. civ., a solicitat asistența judiciară deoarece nu dispune de suma pentru care trebuie să achite taxa judiciară de timbru, având în întreținere doi copii. S-a mai reținut că reclamantul și soția au un salariu, cumulat, de 15.000.000 lei și în proprietate două case și teren în suprafață de 886 mp. Față de cele de mai sus instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 74 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamantul C.G. împotriva acestei hotărâri a fost respins ca inadmisibil de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1/ AC din 8 ianuarie 2004.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamantul C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, prevederile art. 78 alin. (3) C. proc. civ., se referă la apărarea și asistența gratuită prin avocat și nu la reducerea, eșalonarea ori la scutirea plății taxei de timbru și că textul citat este incident în situația în care cererea s-a soluționat în dosarul de fond, când încheierea se atacă cu fondul, însă, în situația dată s-a făcut dosar separat și s-a dat o hotărâre față de care este deschisă calea de atac după distincțiile prevăzute de art. 282 și art. 299 C. proc. civ.
în consecință, în temeiul art. 304 pct. 9, 304 alin. (1), 299 și 312 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate și trimiterea acesteia spre rejudecare.
Recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Instanța a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a recursului motivat de faptul că potrivit art. 78 alin. (3) C. proc. civ., încheierea cu privire la cererea de asistență judiciară prevăzută de art. 75 C. proc. civ., nu este supusă nici unei căi de atac.
Față de textul susmenționat se constată că reclamantul a formulat o cale de atac inadmisibilă.
în raport de această situație, litigiul fiind examinat pe excepție, analiza criticilor din recurs devine de prisos.
Pentru aceste considerente, Curtea, a admis excepția de inadmisibilitate a recursului și în consecință, a respins recursul ca inadmisibil, menținând decizia atacată ca fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1036/2005. Comercial | Creanţă neperformantă. Executare silită în condiţiile... → |
|---|
