ICCJ. Decizia nr. 3299/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3299/2005
Dosar nr. 478/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamantul Ş.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC M.R.P.P. SRL Cluj Napoca, să se dispună rezilierea contractului de asociere din 1 februarie 2002, încheiat între pârâtă şi C.L.M.C., în ceea ce priveşte terenul intravilan în suprafaţă de 245 m2, situat în Craiova, str. Argeş, jud. Dolj, proprietatea reclamantului.
Acţiunea a format obiectul dosarului nr. 4033 din 10 februarie 2004, înregistrat la Judecătoria Craiova şi ulterior ca urmare a declinării de competenţă, reînregistrat la Tribunalul Dolj sub nr. 677/2004.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul arată că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafaţa de 430 mp. şi potrivit art. 2 din dispoziţia nr. 6283 din 7 iulie 2003 şi a Hotărârii nr. 164/2003 s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile C.L.M.C., pentru suprafaţa de 245 mp. din contractul de asociere, pârâta fiind de acord cu subrogarea.
Reclamantul invocă dispoziţiile art. 25 din contract, în care se arată că rezilierea contractului are loc de plin drept, unilateral, la iniţiativa C.L.M.C., fără somaţie şi fără notificare în cazul întârzierii plăţii cu mai mult de 60 de zile întârziere a cotei ce revine proprietarului.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 970 din 22 iunie 2004 a respins acţiunea apreciind ca inadmisibilă cererea de reziliere parţială a contractului de asociere, întrucât reclamantul nu este parte în contract, iar cazurile de reziliere sunt expres prevăzute în contract.
S-a mai reţinut că plata sumei de 40.000.000 lei, reprezentând redevenţă şi lipsa de folosinţă a terenului este neîntemeiată căci nu s-a făcut nici o probă în dovedirea contravalorii lipsei de folosinţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul susţinând că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revenea în primă instanţă judecătoriei şi nu tribunalului având în vedere valoarea litigiului.
Pe fond se susţine că sunt îndeplinite condiţiile pactului comisoriu de gradul IV şi trebuie aplicat art. 25 din contract, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 245 mp. şi obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000.000 lei, reprezentând redevenţă neachitată în perioada 21 iulie 2003 - 10 februarie 2004, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 436 din 10 noiembrie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa şi admiţând acţiunea, a constatat reziliat parţial contractul de asociere, pentru suprafaţa de 245 mp. proprietatea reclamantului, conform pactului comisoriu expres.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 40.000.000 lei chirie pe perioada 21 iulie 2003 - 10 februarie 2004, actualizată de la 10 februarie 2004 până la momentul plăţii.
A fost obligată pârâta la 3.838.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant şi reclamanta la 2.602.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă, în apel.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că acţiunea are capătul principal rezilierea şi doar subsidiar capătul de cerere patrimonial astfel că, în mod corect a fost soluţionată cauza de către tribunal, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Pe fond s-a apreciat că există pact comisoriu expres de gradul IV, conform art. 25 din contractul încheiat la 1 februarie 2002, privind terenul intravilan de 245 mp. De asemenea, potrivit art. 2 din dispoziţia nr. 6283 din 7 iulie 2003, apelantul s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile C.L.M.C., iar reclamantul a somat-o pe pârâtă să achite redevenţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că art. 14 alin. (2) din Legea 10/2001 şi Decizia nr. 6283 din 7 iulie 2003 a P.M.C., prin care reclamantul se subrogă în drepturi şi obligaţii C.L.M.C.
Conform acestor prevederi reclamantul avea obligaţia să semneze contractul de asociere cu pârâta şi să indice contul bancar în care să se poată vira sumele datorate. În condiţiile în care reclamantul a refuzat să îndeplinească aceste condiţii care rezultau din subrogarea legală, recurenta consideră că în mod greşit s-a considerat că există un contract de asociere şi de asemenea, în mod greşit, a fost reziliat parţial un contract care nu există; în contractul anterior reclamantul nu este parte.
Nestabilindu-se un preţ determinat pentru folosinţa exclusivă a folosinţei lucrului, aceasta este culpa exclusivă a reclamantului; de altfel acesta nu a făcut nici o probă cu privire la contravaloarea lipsei de folosinţă.
Recurenta mai arată că nu a contestat nici un moment că datorează o sumă de bani reclamantului şi a şi depus într-un cont la I.N.G.B. Craiova, suma de 1608 dolari S.U.A. cât a apreciat, după propriul său calcul, că ar datora pe anii 2003 şi 2004.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 2 din dispoziţia nr. 6283 din 7 iulie 2003 a P.M.C., s-a dispus restituirea parţială în natură a suprafeţei de teren de 430 mp. către reclamant şi s-a aplicat art. 14 alin. (2) din Legea 10/2001 constatându-se subrogarea reclamantului în drepturile şi obligaţiile C.L.M.C., pentru suprafaţa de 245 mp. ce face obiectul contractului de asociere.
Pârâta a fost de acord cu subrogarea astfel cum rezultă din adresa nr. 2781 din 28 mai 2003.
Notificările depuse de reclamant au alt obiect decât executarea obligaţiei din contractul de asociere (una priveşte înaintarea unui proiect de contract de închiriere, iar cealaltă, solicitarea de sistare a unor lucrări).
Singura notificare care priveşte suma pretinsă în baza contractului de asociere este datată 16 februarie 2004, ulterior depunerii acţiunii în instanţă – 10 februarie 2004.
Prin această ultimă notificare se cere pârâtei să facă plata la domiciliul reclamantului, modalitate de plată diferită de prevederea contractului de asociere care stabileşte, în art. 19 că plata se face într-un cont, fiind deci obligaţia reclamantului să indice un cont.
În condiţiile în care reclamantul nu respectă, el însuşi contractul de asociere, cerând pe de o parte încheierea unui contract de închiriere în locul celui de asociere şi neindicând un cont în care să se facă plata sumelor datorate şi necontestate, pe de altă parte, nu se poate aprecia că operează ipoteza de la art. 25 din contractul de asociere, reclamantul fiind singurul în culpă pentru imposibilitatea în care a pus-o pe pârâtă de a executa obligaţia de plată.
Chiar în aceste condiţii pârâta a depus în cont la bancă suma de 59.551.650 lei, reprezentând contravaloarea contractului de asociere din 1 februarie 2002, prin ordinul de plată din 28 decembrie 2004.
Aplicând greşit art. 25 din contractul de asociere, instanţa de apel a pronunţat o decizie nelegală care urmează a fi modificată în sensul că, admiţând recursul pârâtei, se va respinge apelul reclamantului şi se va menţine sentinţa de fond cu prezenta motivare, respingându-se acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M.R.P.P. SRL Cluj Napoca.
Modifică Decizia nr. 436 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul Ş.I., împotriva sentinţei civile nr. 970 din 22 iunie 2004 a Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2741/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3364/2005. Comercial → |
|---|
