ICCJ. Decizia nr. 3364/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3364/2005
Dosar nr. 10716/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 286/ R din 3 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi, în contradictoriu cu pârâta D.P.D.C. Iaşi, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 522.395.599 lei, cu titlu de penalităţi şi 34.142.912 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit contractul din 1 octombrie 1997 în cuprinsul căruia s-a stipulat că facturile vor fi achitate în termen de 5 zile de la primirea documentului de plată şi întârzierile vor atrage penalităţi legale, iar ulterior, prin actul adiţional din 1 ianuarie 1998 a fost anulat art. 15 alin. (2), care prevedea că facturile vor fi achitate în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată şi penalităţile în achitarea sumelor datorate atrag majorări de 0,2 %. Din cuprinsul raportului de expertiză s-a desprins că în conformitate cu art. 1 din OG nr. 23 din 27 ianuarie 2000, instituţiile publice precum şi agenţii economici care au obligaţii de plată restante mai vechi de 30 de zile către regiile autonome şi societăţile (companiile naţionale) prezentate în anexa care face parte integrantă din ordonanţă, beneficiare de împrumuturi externe contractate direct de stat sau cu garanţia statului, au obligaţia de a plăti cu prioritate sumele datorate acestora, după plata drepturilor băneşti cuvenite angajaţilor. În prezentul litigiu, ordonatorul principal de credite este C.J. Iaşi, dar în acelaşi timp are în subordinea sa directă şi R.A.J.A.C., căreia i-a garantat creditele externe contractate. De asemenea s-a constatat că nu s-au efectuat punctaje periodice între furnizor şi beneficiar pentru a se stabili situaţia reală a creanţelor şi modul de rezolvare. Urmare a expertizării documentelor a rezultat că D.G.P.D.C. Iaşi a avut posibilitatea de a achita în termen facturile către R.A.J.A.C. Iaşi şi că plăţile nu au fost efectuate la termenele stabilite prin contract deoarece nu s-a respectat ordinea de prioritate reglementată prin OG nr. 23/2000.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 275 din 13 septembrie 2004 a admis apelul formulat de pârâta D.A.S. Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 286/ E din 3 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea reclamantei R.A.J.A.C. Iaşi, în contradictoriu cu D.P.D.C. Iaşi şi obligarea intimatei să plătească apelantei suma de 10.060.456 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că în mod eronat s-a reţinut de către instanţa de fond faptul că în speţă nu ar fi fost dovedit cazul fortuit în justificarea întârzierii la plata facturilor emise de intimată pentru cantităţile de apă furnizate apelantei, din moment ce în expertiza contabilă efectuată în cauză se menţionează expres „că este foarte adevărat că necesarul de sume pentru cheltuielile prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli nu sunt acoperite în întregime din motive independente de conducerea instituţiei". Prin precizările depuse la dosar, apelanta a invocat faptul că suma solicitată pentru acest interval a fost de aproximativ 420.000.000 lei, din care C.J. Iaşi, a aprobat cu întârziere aproximativ jumătate din sumă, aşa încât plăţile către regii au putut fi efectuate abia în ultimele trimestre ale anilor în cauză. Pârâta apelantă ar fi avut posibilitatea de a achita în termen facturile către R.A.J.A.C. Iaşi numai în ipoteza în care ar fi primit la timp şi în totalitate fondurile aferente cheltuielilor materiale solicitate de la organul administrativ finanţator.
Împotriva deciziei nr. 275 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs R.A.J.A.C. Iaşi, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că, deşi pârâta nu a contestat plata cu întârziere a facturilor şi nici cuantumul penalităţilor, greşit s-a apreciat că există caz de forţă majoră determinată de situaţia de instituţie bugetară, insuficienţa fondurilor sau primirea lor cu întârziere, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1082 şi art. 1083 C. civ.
Intimata-pârâtă D.A.S. Iaşi a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta în baza contractului din 1 ianuarie 1997, privind furnizarea apei potabile şi industriale, evacuarea apelor uzate şi meteorice, precum şi epurarea apelor uzate, a furnizat serviciile sale de apă şi canal consumatorului pârâta D.P.D.C. Iaşi şi urmare a achitării cu întârziere a facturilor emise pentru perioada noiembrie 1999 – iulie 2002 s-au calculat penalităţi în cuantum total de 522.395.599 lei. La acest contract a existat încheiat actul adiţional din 1 ianuarie 1998, prin care s-a stipulat că se anulează art. 15 alin. (2) din contractul iniţial şi se va înlocui cu următorul conţinut: "facturile vor fi achitate în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată, iar întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenelor de plată va atrage majorările de 0,2 % pentru fiecare fi de întârziere".
Pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, se impune cu necesitate abordarea şi asigurarea unei interpretări complete şi integrale a clauzelor contractuale, a cadrului legal existent în desfăşurarea raporturilor de natură comercială precum şi a concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil V.N.
În mod constant pârâta, prin întâmpinările depuse, a expus împrejurarea că D.P.D.C. este un serviciu public specializat, nu dispune de fonduri proprii, acestea fiind furnizate de ordonatorul principal de credite, după aprobarea bugetului pe anul respectiv, iar motivele care au stat la imposibilitatea de a achita la timp facturile au constat în aprobarea cu întârziere şi pentru sume aprobate la jumătatea celor solicitate în proiectele de buget şi cea mai mare parte a bugetului aferent capitolului cheltuieli materiale a fost aprobată pentru ultimul trimestru al anilor 1999-2002.
În corecta fundamentare a raporturilor juridice şi economice dintre părţile aflate în litigiu se impune obligaţia respectării disciplinei financiare şi a legislaţiei în materie. Prin OG nr. 23 din 27 ianuarie 2000, a fost stabilită ordinea de plată cu prioritate a obligaţiilor către regiile autonome şi societăţile sau companiile naţionale beneficiare de împrumuturi externe contractate direct de stat şi cu garanţia statului. Conform art. 1 din această ordonanţă instituţiile publice precum şi agenţii economici care au obligaţii de plată restante mai vechi de 30 de zile, către regiile autonome şi societăţile sau companiile naţionale prezentate în anexa care face parte din această ordonanţă, beneficiare de împrumuturi externe contractate direct de stat sau cu garanţia statului, au obligaţia de a plăti cu prioritate sumele datorate după plata drepturilor băneşti cuvenite angajaţilor. Pentru asigurarea încasării acestor obligaţii legiuitorul a stabilit şi obligaţia ordonatorilor principali de credite de a proceda la reţinerea sumelor datorate din creditele bugetare şi virarea lor la regiile autonome. În speţă, ordonatorul principal de credite este C.J. Iaşi, care asigură fondurile necesare din bugetul său D.P.D.C. Iaşi, dar în acelaşi timp are în subordinea sa directă şi R.A.J.A.C. Iaşi, căreia i-a garantat creditele externe.
Amplu documentat şi bine argumentat, din raportul de expertiză contabilă rezultă că pârâta avea obligaţia ca, după aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli să reaşeze sumele respective în raport de reglementările legale în vigoare (ordinea de prioritate) şi să urmărească permanent modul lor de respectare, astfel încât din verificarea documentaţiei a reieşit că D.P.D.C. Iaşi a avut posibilitatea de a achita la termen facturile către R.A.J.A.C. Iaşi, dispunând de fondurile necesare în acest sens.
Contrar celor reţinute în Decizia recurată, nu se regăsesc aspectele de natură juridică specifice cazului fortuit, împrejurările expuse anterior înlăturând această apărare a pârâtei.
Cadrul juridic şi argumentele invocate, determină admiterea recursului declarat de reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi, împotriva deciziei nr. 275 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, urmând ca în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., să modifice Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 286/ E din 3 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta R.A.J.A.C. Iaşi, împotriva deciziei nr. 275 din 13 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 286 din 3 martie 2004 a Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3299/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3370/2005. Comercial → |
|---|
