ICCJ. Decizia nr. 4695/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 395 din 27 aprilie 2003 a Tribunalului Brăila, secția comercială, a fost respinsă ca nefondată cererea prin care B.I. a solicitat în contradictoriu cu SC M. SA Brăila, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 16 ianuarie 2001, prin care s-au vândut moara și fabrica de ulei din comuna Grădiștea, jud. Brăila.
Prin aceeași sentință a fost disjunsă cererea aceluiași reclamant având ca obiect restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001 a imobilului M. compus din teren intravilan, 2,5 ha și construcții, situate în comuna Grădiștea județul Brăila.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 130/ A din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
în esență, instanța de apel a apreciat drept legală și temeinică sentința de fond, apreciind în baza expertizei efectuată în cauză, că bunul, moara, ce a format obiectul vânzării-cumpărării din 16 ianuarie 2001 reprezintă un alt activ construit după naționalizare, în 1968, construcție edificată pe un alt amplasament decât vechea moară și presă de ulei naționalizate și care au fost demolate.
De asemenea, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru a se putea invoca nulitatea vânzării-cumpărării, deoarece înstrăinarea imobilului nu a avut loc în cadrul procesului de privatizare.
Nemulțumit de această decizie reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate, ea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, invocând în drept art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul apreciază că judecătorii n-au manifestat rol activ în soluționarea cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., neadministrând acele probe prin care să lămurească amplasamentul actualei mori (cea naționalizată ca și presa de ulei fiind ulterior demolate) întrucât odată cu naționalizarea bunurilor a trecut în patrimoniul statului și terenul de 2,5 ha. pe care erau amplasate construcțiile.
Cum noile construcții au fost amplasate tot pe terenul de 2,5 ha, judecătorii, dacă ar fi avut rol activ, ar fi trebuit să dispună o nouă expertiză pentru stabilirea cu exactitate a amplasării noilor construcții, la restituirea cărora el este îndreptățit.
De asemenea, greșit instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece textul nu reglementează numai înstrăinările făcute în cadrul procesului de privatizare, ci orice înstrăinare făcută cu încălcarea dispozițiilor acestei legi.
în final, recurentul consideră că în mod greșit i s-a respins de către instanțe și restituirea unui valț care a existat în moara veche, valț ce a fost montat la moara nouă, urmând a se administra probe și cu privire la acest aspect, în cazul unei casări cu trimitere spre rejudecare.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă SC M. SA, a solicitat respingerea recursului arătând că încă din iulie 2000 societatea a devenit societate cu capital privat, iar înstrăinarea din 16 ianuarie 2001 a intervenit în temeiul dreptului său de dispoziție în calitate de proprietar, moara înstrăinată fiind o cu totul altă moară decât cea naționalizată tatălui reclamantului.
în același sens au fost și concluziile scrise depuse de SC A.P. SRL.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actul de vânzare-cumpărare din 16 ianuarie 2001 rezultă că obiectul vânzării l-a constituit imobilul, moară situat în comuna Grădiștea, menționându-se expres că terenul pe care este situată construcția este proprietatea P.G. și nicidecum al societății vânzătoare.
Imobilul construcție înstrăinat, după cum susține și recurentul în recursul său, a fost edificat în 1968, vechea moară naționalizată fiind demolată, acest imobil fiind edificat pe un cu totul alt amplasament decât vechea moară, după cum rezultă și din schița efectuată de expert (dosar fond) și este necontestat și de recurent.
în atare situație recurentul impută nejustificat lipsa rolului activ al judecătorului și încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., cele rezultate din probe cu privire la imobilul înstrăinat recunoscute și de recurent prin motivele de recurs și răspunsul la întâmpinare.
Cum terenul nu a format obiectul înstrăinării a cărei nulitate a invocat-o recurentul, și cum în recurs acesta revendică terenul, curtea apreciază criticile ca nefondate cu atât mai mult cu cât revendicarea bunurilor întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 a fost disjunsă prin sentința de fond.
întrucât înstrăinarea construcției ce formează obiectul vânzării-cumpărării din 16 ianuarie 2001 a fost efectuată înaintea notificării potrivit Legii nr. 10/2001 (dosar fond) și a privit un alt imobil decât cel naționalizat, iar recurentul nu a dovedit nici una dintre cerințele art. 948 C. civ., curtea apreciază că în mod temeinic și legal instanța de apel a reținut că cererea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Cum valțul pretins de recurent nu a format obiectul înstrăinării asupra cărora instanțele s-au pronunțat, în mod nejustificat acesta impută nepronunțarea asupra acestui bun.
De altfel recurentul, atât prin motivele de recurs cât și prin răspunsul la întâmpinare, face confuzie între obiectul cererii asupra cărora instanțele s-au pronunțat prin hotărârile ce formează obiectul recursului de față, și obiectul cererii de revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, cerere ce a fost disjunsă prin sentința de fond și care se află pe rolul Tribunalului Brăila, după cum a învederat recurentul prin cererea de suspendare a judecății recursului (dosar recurs), cerere la care a renunțat astăzi.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat, decizia din apel fiind temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2515/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4686/2005. Comercial → |
|---|
