ICCJ. Decizia nr. 518/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 6203 pronunțată în ședința de la 30 octombrie de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL Craiova împotriva pârâtei SC C.A.F. SA, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 312.568.445 lei reprezentând contravaloarea reducerilor tarifare de care a beneficiat necuvenit pe perioada martie - iunie 2001 și 21.863.445 lei penalități pentru neplata în termen a facturilor de regularizare pe perioada aprilie - iulie 2001. De asemenea, a mai fost obligată pârâta la plata sumei de 17.945.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a examinat prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă, reținând că în litigiul de față raportat la natura cauzei, deduse judecății (restituirea de către pârâtă a sumelor de care a beneficiat necuvenit în baza unui contract de plată centralizată și reduceri tarifare), nu-și fac aplicabilitate dispozițiile pct. 93.1 și 93.3 ale Ordinului nr. 746/1998 pentru aplicarea Regulamentului de Transport pe Căile Ferate din România, întrucât dreptul la acțiune nu este izvorât dintr-un contract de transport.
în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 3 ale Decretului nr. 167/1958, dreptul la acțiunea promovată de reclamantă se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii obligației pretinse (martie - iunie 2001).
Drept urmare, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus arătate, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă.
Pe fond, din probele administrate, facturile și documentele de plată depuse la dosarul cauzei, situația reducerilor acordate pârâtei în cursul anului 2001 și calculul penalităților datorate pentru nedecontarea la termen a facturilor emise pe perioada aprilie - iulie 2001, instanța a reținut că întrucât pârâta nu și-a onorat obligația de a achita la termen facturile de regularizare, în conformitate cu dispozițiile art. 8.12 ale contractului mai sus arătat, eronat a beneficiat de reducerile tarifare prevăzute pentru perioada martie - iunie 2001 în sumă totală de 312.568.675 lei. Din cuprinsul situațiilor anexă la acțiunea introductivă, rezultă că majoritatea facturilor emise au fost decontate cu întârziere, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 8.14 din același contract, pârâta datorează și penalități calculate într-un procent de 0,3 % pe fiecare zi de întârziere în cuantum de 21.863.445 lei.
Motivul invocat de întâmpinare, precum că pretențiile reclamantei sunt lipsite de suport legal, întrucât contractul invocat la data formulării acțiunii era expirat, nu a putut fi luat în considerare. După cum rezultă din materialul probator administrat, obligațiile părților care au generat litigiul de față datează din perioada în care era în derulare contractul nr. 212/2001, valabil până la data de 31 decembrie 2001. Acțiunea reclamantei este îndreptățită și sub aspectul necontestării de către pârâtă a calculului reducerilor tarifare de care a beneficiat și a penalităților de întârziere pretinse de reclamantă.
Prin decizia nr. 228 pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C.A.F. SA împotriva sentinței nr. 6203 din 30 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A.C. SRL Craiova. De asemenea, a fost respinsă și cererea de suspendare.
Obiectul contractului, așa cum este stabilit la art. 2, cap. II, îl reprezintă plata centralizată a tarifelor de transport și accesorii la care se obligă prestatarul (art. 1) și acordarea de reduceri tarifare la expedițiile derulate, însă la rândul său beneficiarul în speță, pârâtul are obligația să preia și să plătească aceste tarife și accesorii.
Prestatarul nu execută operațiuni de transport pe calea ferată în trafic local sau internațional, ci plătește centralizat căii ferate corespunzătoare, iar pentru această modalitate de derulare se acordă o reducere de tarif de 8 %. Beneficiarul prestației (art. 8.2) se obligă să plătească în tranșe tarifele suportate de prestator, prin facturi de regularizare în termen de 3 zile de la primirea facturilor (art. 8.11), iar pentru achitarea cu întârziere a facturii de regularizare lunară drept sancțiune (art. 8.12) nu se mai acordă reducerile stabilite prin contract (art. 7.8 de 8 %).De asemenea, conform art. 8.14 pentru plata cu întârziere a facturii de regularizare lunară, se datorează o penalitate de 0,3 % pe zi din ziua următoare termenelor de scadență.
în consecință, dreptul la acțiune nu rezidă din contractul de transport C.F.R. ci, din contractul de prestații, și deci acțiunea și termenul de prescripție este de 3 ani conform Decretului nr. 167/1958.
Cu privire la fondul problemei, așa cum s-a arătat, se justifică sancțiunea privind reducerile tarifare cât și penalitățile care au izvorul în contract și exprimă voința părților.
Cum pârâta nu a invocat și nici nu a justificat erori de calcul, se consideră că sumele solicitate sunt datorate.
împotriva deciziei nr. 228 din 14 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC C.A.F. SA, care a criticat această hotărâre judecătorească, în esență sub aspectul că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 312.568.676 lei reprezentând contravaloarea reducerilor tarifare și a sumei de 21.863.445 lei reprezentând penalități pentru neplata în termen a facturilor, iar în subsidiar casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile, având ca obiective atât perioada cât și cuantumul reducerilor negociate. A mai fost solicitată și suspendarea executării până la judecarea cererii de recurs, fiind invocate ca temei de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Intimata reclamantă SC A.C. SRL Craiova a formulat întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de pârâta SC C.A.F. SA, pentru următoarele considerente.
Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului nr. 212 din 16 februarie 2001 având ca obiect plata centralizată a tarifelor de transport și accesorii, precum și acordarea de reduceri tarifare la expediția de mărfuri derulate în trafic local, condițiile de executare, modalitățile de aplicare a tarifelor și reducerilor tarifare, decontarea și plata, răspunderea care se instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și normele de drept aplicabile litigiului de natură comercială.
De necontestat că, s-a instituit contractual obligația clientului de a plăti prestatorului, în tranșe, contravaloarea tarifelor de transport și accesorii aferente lunii de trafic, iar contractul intra în vigoare la data efectuării plății avansului pentru prima lună de trafic și era valabil până la data de 31 decembrie 2001.
Pentru corecta stabilire a situației de fapt și de drept a fost dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 8.12 din contract, din care reiese că achitarea facturii de regularizare lunară cu întârziere față de data scadentă conduce la neacordarea tuturor reducerilor tarifare stabilite, pentru toate transporturile din luna de trafic care urmează lunii pentru care factura a fost achitată cu întârziere.
De asemenea, din conținutul art. 8.14 pentru plata cu întârziere a facturii de regularizare lunară clientul va achita o penalitate de 0,3 % pe zi, pentru fiecare zi de întârziere.
în acest context reclamanta a făcut dovada achitării cu întârziere a facturilor de regularizare și cum reducerile tarifare se acordă numai în situația în care aceste facturi de regularizare au fost plătite în termen, apare justificată restituirea sumelor de bani care au semnificat reducerile tarifare, pe toată durata derulării contractului.
Cuantumul penalităților pentru neplata în termen a facturilor de regularizare pe perioada aprilie - iulie 2001 a fost corect calculat de reclamantă și menționat în cererea precizatoare, la cuantumul de 21.863.445 lei, în deplină concordanță cu art. 8.14 din contract.
Corectă a fost dată și interpretarea reglementărilor cuprinse în art. 7.3, prin care, în termen de 60 de zile de la încetarea contractului se va efectua regularizarea finală pe baza tonajului efectiv realizat în perioada de valabilitate a contractului, cu aplicarea procentelor de reducere negociate, iar cu această ocazie se vor stabili sumele care mai sunt de achitat sau achitate în plus de către client.
Critica referitoare la împrejurarea că prin motivele de apel, pârâta apelantă a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă, iar instanța de control judiciar nu s-a pronunțat sub aspectul admiterii sau respingerii probei, este nejustificată.
Verificând motivele de apel, rezultă din redactarea lor, că au fost invocate două aspecte principale, primul referitor la prescripția dreptului la acțiune și al doilea cu referire la reducerile tarifare și penalitățile greșit acordate de instanța de fond. Nu se regăsește, nici direct, nici indirect, vreo referire la necesitatea efectuării unei expertize contabile. Administrarea acestei probe nu a fost solicitată în faza procesuală a apelului, iar motivele de apel și încheierile de ședință nu o menționează în sensul criticii formulate în motivele de recurs.
Necesitatea efectuării unei expertize contabile nu se impunea, deoarece nu a fost contestat cuantumul și calculele prin care reclamanta a solicitat contravaloarea reducerilor tarifare contractuale și penalitățile contractuale.
Recurenta a mai solicitat și suspendarea executării până la soluționarea recursului.
înalta Curte, prin încheierea din 17 septembrie 2004, în baza art. 300 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit cuantumul cauțiunii la suma de 30.000.000 lei, sumă ce urma a fi achitată până la data de 28 ianuarie 2005, termen fixat pentru judecarea cererii de suspendare a executării și de judecarea recursului. Deoarece la termenul din 28 ianuarie 2005 a fost soluționată cererea de recurs, prin respingerea, ca nefondat, a recursului promovat de pârâta SC C.A.F. SA, a fost respinsă și cererea de suspendare a executării ca fiind rămasă fără obiect.
Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC C.A.F. SA să fie înlăturate ca neîntemeiate, s-a respins, ca nefondat, recursul, nu au fost îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., s-a menționat ca legală și temeinică decizia nr. 228 din 14 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca legală și temeinică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 515/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 51/2005. Comercial → |
|---|
