ICCJ. Decizia nr. 51/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 23 mai 2003, reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pe pârâtele C.N.C.F. C.F.R. Iași, SC D.C. SRL și S.P.M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta nr. 1 la plata sumei de 109.012.064 lei plus dobânda legală reprezentând despăgubiri achitate asiguratului, pârâta nr. 2, iar în subsidiar, în măsura în care se va stabili că pârâta nr. 1 nu are nici o culpă în producerea evenimentului asigurator să fie obligați pârâții nr. 2 și 3, în solidar la restituirea sumei de 109.012.064 lei plus dobânda legală.
Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1693 din 25 septembrie 2003, respinge excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâta, SC D.C. SRL și pe fond respinge acțiunea în regres formulată de reclamantă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii fondului a fost admis de Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 18 din 11 decembrie 2003 și în consecință a fost admisă acțiunea reclamantei și obligată pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA la plata sumei de 109.012.064 lei cu titlu de daune și la 9.513.584 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată a fost respinsă acțiunea reclamantei față de pârâții SC D.C. SRL și S.P.M.
în contra acestei decizii a formulat recurs reclamanta invocând ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
La termenul din data de 18 ianuarie 2005, înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția de nelegalitate a apelului în cauza de față în raport de prevederile art. 2821C. proc. civ. și pe cale de consecință a necompetenței înaltei Curți de soluționare a recursului pe fondul său.
Excepțiile invocate sunt întemeiate.
în cauză, hotărârea instanței de fond, a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003 care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este generat de normele de drept comun respinse în titlul IV cod procedură civilă.
Prin urmare, în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecății este de până la 200.000.000 lei, iar potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu este supusă apelului.
Așa a fost, înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, a casat decizia instanței de apel și a făcut aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a trimis cauza la aceeași instanță pentru judecarea căii de atac cu raportarea dispozițiilor art. 2821C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 518/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 504/2005. Comercial → |
|---|
