ICCJ. Decizia nr. 515/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC P. SA Brăila s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Târgoviște anularea hotărârii arbitrale nr. 18 din 19 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț Industrie și Agricultură Dâmbovița în dosarul nr. 42/2003 prin care a fost obligată la plata sumei de 130.091.003 lei penalități de întârziere precum și cheltuieli de judecată.
în susținerea cererii reclamanta a arătat că instanța arbitrală nu a respectat prevederile art. 3583C. proc. civ., privind termenul de 15 zile din data primirii citației și termenul de judecată că s-au încălcat dispozițiile art. 349 C. proc. civ., în sensul că acceptarea însărcinării de arbitru nu a fost făcută în scris și nu i s-a comunicat în termen de 5 zile de la primirea propunerii.
Pe fondul cauzei reclamanta a susținut că tribunalul arbitral nu a răspuns obiecțiunilor și apărărilor formulate.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 364 lit. a), b), d) și i) C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 371 din 13 mai 2004 a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare.
în motivarea soluției date, instanța de control judiciar a reținut că motivele invocate nu pot conduce la anularea hotărârii arbitrale invocate pe de o parte prin contractul încheiat s-a stipulat clauza compromisorie privind soluționarea neînțelegerilor pe calea arbitrajului, iar pe de altă parte potrivit dovezilor existente s-au respectat dispozițiile în materia citării părților.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada ce norme de ordine publică, bune moravuri, ori dispoziții imperative ale legii au fost încălcate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și legal timbrat, SC P. SA Brăila criticile vizând pe de o parte competența de soluționare a acțiunii în anulare, iar pe de altă parte faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține că față de valoarea litigiului dedus judecății instanța judecătorească competentă să soluționeze în fond cauza ar fi fost Judecătoria Târgoviște, iar acțiunea în anulare Tribunalul Dâmbovița, și că instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 364 lit. a) și b) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 și 3 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003 aprobată prin Legea nr. 195/2004 procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de un miliard de lei sunt de competența judecătoriei.
în ce privește competența de a soluționa acțiunea în anulare art. 3652C. proc. civ., stabilește expres că aceasta revine instanței judecătorești imediat superioare instanței judecătorești prevăzute de art. 342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.
Pentru înlăturarea prejudiciilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului, legiuitorul a prevăzut în art. 342 C. proc. civ., că "partea interesată poate sesiza instanței de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță".
în vederea stabilirii competenței potrivit textelor mai sus-menționate s-a luat ca dată de referință, data la care s-a pronunțat acțiunea în anulare respectiv 23 martie 2004.
Ori la acea dată, față de valoarea pretențiilor ce au formulat obiectul acțiunii arbitrale, respectiv 130.091.003 lei competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță era Judecătoria Târgoviște.
în aceste condiții competentă de a soluționa acțiunea în anulare potrivit art. 3652 alin. (1) C. proc. civ., revine instanței imediat superioare respectiv Tribunalul Dâmbovița.
Față de cele arătate critica formulată de recurentă este întemeiată, în adevăr hotărârea fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe aceasta constituind motiv de casare potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
în consecință s-au văzut dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 523/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 518/2005. Comercial → |
|---|
