ICCJ. Decizia nr. 54/2005. Comercial
| Comentarii |
|
A.V.A.B., în prezent A.V.A.S.B. a formulat contestație la executarea silită pornită împotriva debitoarei SC V.A. SA Tulcea de către D.G.F.P. Tulcea, solicitând anularea formelor de executare.
în motivarea acestei contestații, înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 1663 din 24 noiembrie 2003 a susținut că prin contractul de cesiune de creanță nr. 91 din 14 din 6 decembrie 1999 și actul adițional la acesta din 14 decembrie 1999, A.V.A.B. s-a subrogat în drepturile creditoarei B.A. SA și a devenit creditor la SC V.A. SA Tulcea pentru suma de 268.715,70 dolari S.U.A., iar în vederea valorificării și ocrotirii drepturilor sale de creditor privilegiat a instituit, conform art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2002 sechestru asigurător asupra imobilului "Stație de vinificație" și teren aferent în suprafață de 16.760 mp.
A mai susținut că asupra acestui imobil D.G.F.P. Tulcea a început executarea silită în temeiul prevederilor O.G. nr. 61/2002, procedură care, ajunsă în stadiul distribuirii prețului rezultat în urma executării a fost adusă și la cunoștința creditorului A.V.A.B., la data de 29 noiembrie 2003. executorul bugetar avea obligația să o înștiințeze despre începerea executării anterior, iar nu după distribuirea prețului și neprocedând, astfel a încălcat dispozițiile art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Debitoarea SC V.A. SA Tulcea a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța, precizând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 61/2002 și drept urmare competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Tulcea.
Prin sentința civilă nr. 1 din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Constanța a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 126 din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare potrivit cărora contestația se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul organului de executare, întrucât aceste dispoziții sunt derogatorii de la normele generale din Legea nr. 409/2001.
împotriva sentinței a declarat recurs A.V.A.B., solicitând să fie casată, iar cauza să fie trimisă Curții de Apel Constanța, competentă să soluționeze litigiul conform O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Recursul este întemeiat:
Este de necontestat că A.V.A.S. s-a subrogat în drepturile creditoarei B.A. SA și a devenit creditor privilegiat al SC V.A. SA Tulcea.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că și D.G.F.P. Tulcea este creditor al SC V.A. SA Tulcea, iar aceasta a început executarea silită împotriva debitoarei pentru o creanță bugetară.
Prin O.U.G. nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată prin Legea nr. 409/2001 s-a stabilit cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acționar majoritar.
Față de importanța acestei operațiuni care are drept scop creșterea gradului de solvabilitate, a credibilității interne și externe și menținerea viabilității sistemului bancar, legiuitorul a prevăzut în art. 45 din actul normativ sus-menționat că cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare sunt de competența curții de apel, în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Rezultă așadar că toate cererile indiferent de natura lor, ceea ce înseamnă că și cele care privesc proceduri de executare a activelor sunt de competența curților de apel.
Că într-adevăr s-a dorit ca aceste litigii să fie soluționate de curțile de apel rezultă și din prevederile art. 24 din Legea nr. 409/2001 potrivit cărora litigiile în curs, în legătură cu creanțele bancare cedate A.V.A.B., indiferent de faza în care se află vor continua și se vor soluționa cu aplicarea procedurii prevăzute de această lege, iar la cererea creditorului privilegiat, această procedură poate fi aplicată și executărilor silite începute potrivit procedurii de drept comun.
Față de dispozițiile legale invocate, înalta Curte stabilește că instanța competentă să soluționeze litigiul ivit între părți în legătură cu executarea unei creanțe bancare neperformante este Curtea de Apel Constanța, iar nu Judecătoria Tulcea.
în ceea ce privește dispozițiile art. 126 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 acestea nu sunt aplicabile în cauză.
Așa a fost, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., instanța a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza Curții de Apel Constanța pentru soluționarea litigiului în fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 533/2005. Comercial → |
|---|
