ICCJ. Decizia nr. 553/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, secția comercială, precizată și completată reclamanta SC P. SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâții SC P.P. SA prin lichidator SC E. SRL Ploiești solicitând reducerea prețului de adjudecare a activului "livezi, pomi fructiferi, plantații" stabilite prin procesul verbal de licitația din data de 30 aprilie 2002 proporțional valoric cu suprafața livezilor de care au fost deposedați, urmând să se stabilească pe cale judiciară prețul datorat. A mai solicitat obligarea pârâtei de a se prezenta la notar pentru încheierea actului de vânzare - cumpărare în formă autentică sub sancțiunea plății de 5.000.000 lei pe zi daune cominatorii.
în motivarea cererii se arată că potrivit procesului verbal din 30 aprilie 2002 a adjudecat în cadrul licitației organizate de lichidatorul pârât, pentru prețul de 35.000 dolari S.U.A. suprafața de 242 ha livezi, dar ulterior prin restituirile operate foștilor proprietari a fost deposedat de o parte din pomii fructiferi achiziționați în urma licitației, fără ca lichidatorul și Adunarea Creditorilor să ia măsura reducerii prețului.
Tribunalul Prahova, secția comercială, prin sentința nr. 3446 din 23 octombrie 2003, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, respingând totodată și acțiunea precizată și completată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 948 și art. 969 C. civ., iar în raport de prevederile art. 1311 C. civ., aceasta este admisibilă, excepția invocată fiind neîntemeiată.
Pe fond, s-a reținut neexecutarea de către reclamantă a obligației de plată a prețului, situație în care ea nu-și poate invoca propria culpă.
Apelul declarat de reclamanta SC P. SA Ploiești împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, care prin decizia nr. 166 din 23 februarie 2004 a schimbat în parte sentința atacată și pe fond a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și completată, constatând că prețul real de achiziționare a activului livezi, pomi fructiferi licitat la 30 aprilie 2002 este de 23.077 dolari S.U.A. inclusiv TVA, achitat în întregime pârâta fiind obligată să încheie contractul de vânzare - cumpărare pentru pomii efectiv deținuți de reclamantă cu respectarea art. 101 din Legea nr. 64/1995 modificată.
în considerentele deciziei se arată că imposibilitatea de transmitere a unor suprafețe de teren plantat cu pomi fructiferi licitați de apelantă este o situație obiectivă, care trece peste voința părților și necontestarea licitației în condițiile Legii nr. 64/1995 nu poate fi opusă adjudecătorului care este un terț și nu se supune regulilor pe care aceasta le stabilește.
în contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.P. SA prin lichidator invocând lipsa de temei legal, deoarece terenurile care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 au alte amplasamente decât cele adjudecate de reclamantă.
înalta Curte, din oficiu a invocat excepția de necompetență a tribunalului ca instanță de drept comun de soluționare a cererii, aceasta aparținând judecătorului sindic, și pe cale de consecință necompetența instanței supreme de soluționare a recursului pe fond.
Excepția este întemeiată.
într-adevăr, potrivit procesului verbal de licitație încheiat la 30 aprilie 2002, reclamanta a adjudecat 242 ha livezi, prin licitație publică, fără preselecție, cu strigare, comisia de licitație fiind numită de lichidatorul SC E. SRL în conformitate cu H.A.C., pentru prețul de 35.000 dolari S.U.A. cu TVA inclus.
Conform ofertei de vânzare în urma finalizării procedurii de licitație, se încheie antecontractul de vânzare - cumpărare, câștigătorul licitației obținând dreptul de folosință, iar în momentul în care achită ultima rată din preț și dreptul de proprietate.
Drept urmare, procesul verbal de licitație reprezintă antecontractul la care referă oferta de vânzare și deci orice modificare a situației inițiale a imobilului supus vânzării sub aspectul datelor de identificare intervenită până la încheierea contractului de vânzare - cumpărare trebuie autorizată de judecătorul sindic.
Cum potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995 toate procedurile prevăzute de această lege sunt de competența exclusivă a tribunalului în jurisdicția căruia s-a aflat sediul debitorului și sunt exercitate de un judecător sindic, înalta Curte a admis excepția invocată constituită în motiv de ordine publică, a casat decizia și sentința pronunțată în cauză și a trimis cererea reclamantului judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Prahova spre competentă soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 554/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 535/2005. Comercial → |
|---|
