ICCJ. Decizia nr. 554/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 15.115 din data de 2 decembrie 2003 a Judecătoriei Constanța s-a dispus investirea cu formulă executorie a Contractului de împrumut nr. 152 din 10 septembrie 2002, încheiat între C.C. M. Kogălniceanu în calitate de creditor și B.O. în calitate de debitor pentru suma de 40 milioane lei.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 268 dată în Camera de Consiliu la data de 22 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de debitoare împotriva încheierii de investire cu formulă executorie.
în contra acestei decizii a declarat recurs la data de 22 aprilie 2004, debitoarea B.O.
La termenul de judecată din data de 1 februarie 2005, instanța din oficiu, a invocat ca motiv de ordine publică, excepția de necompetență a Curții de Apel în soluționarea apelului în cauză în raport de prevederile art. 339 C. proc. civ. și pe cale de consecință excepția de necompetență a înaltei Curți în soluționarea recursului pe fond, potrivit dispozițiilor art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003.
Excepțiile invocate sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
Cererea de investire cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești și a altor înscrisuri din cele enumerate în art. 376 C. proc. civ., are caracterul unei cereri necontencioase, deoarece prin soluționarea ei nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană, fiind supusă prin urmare, procedurii reglementată de dispozițiile art. 331 - art. 339 C. proc. civ.
în același timp, ea este supusă și normelor speciale care o reglementează, care se vor întregi însă cu cele prevăzute în Cartea a III a Codului de procedură civilă privitoare la procedurile necontencioase.
Potrivit normei speciale, art. 3733alin. (1) C. proc. civ., încheierea de investire cu formulă executorie este dată în căderea președintelui instanței, fiind supusă numai recursului în situația respingerii cererii.
Prin urmare, în situația admiterii cererii încheierea pronunțată este supusă căilor ordinare și extraordinare de atac reglementate de art. 336 C. proc. civ., respectiv apelului și recursului, iar potrivit art. 339 alin. (1) și (3) C. proc. civ., apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă la tribunal.
Așa fiind, înalta Curte în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, a casat decizia Curții de Apel Constanța și în aplicarea art. 339 alin. (3) C. proc. civ., a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru soluționarea apelului declarat de debitoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 578/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 553/2005. Comercial → |
|---|
