ICCJ. Decizia nr. 568/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 568/2005
Dosar nr. 8461/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată şi care formează obiectul dosarului nr. 5001/E/2003 al Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC R. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.F.E.E.M. SA, sucursala Botoşani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la realimentarea cu energiei electrică a sediului societăţii din comuna Roma, judeţul Botoşani, cât şi la plata de daune cominatorii de 20.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că, prin contractul de închiriere nr. 5 din 20 iunie 2002, încheiat între SC P. SRL şi D.B., administrator al SC R. SRL s-a convenit închirierea sediului SC P. SRL, imobil ce este situat în satul Cotârgaci, comuna Roma, judeţul Botoşani, pentru o perioadă de 3 ani.
Chiriaşa a beneficiat de furnizarea de energie electrică şi a achitat facturile corespunzătoare. Totuşi pârâta a debranşat sediul societăţii de la sistemul de furnizare a energiei electrice, fără înştiinţarea prealabilă a reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 4789 din 29 septembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 11730/2003 a Judecătoriei Botoşani, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială, prin care pârâta a fost obligată la realimentarea cu energiei electrică a sediului SC R. SRL, hotărâre ce nu a fost respectată.
Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1275 din 17 decembrie 2003, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Cotârgaci, comuna Roma, judeţul Botoşani.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că imobilul închiriat a devenit sediul SC R. SRL.
Potrivit art. 972 C. civ., convenţiile nu au efect decât între părţile contractante, contractul încheiat între cele două societăţi neputând naşte obligaţii pentru terţe persoane.
SC P. SRL Cotârgaci a solicitat la data de 18 septembrie 2003 sistarea furnizării energiei electrice. Retransmiterea energiei către alt consumator nu se poate face decât cu acordul furnizorului. Contractul de închiriere nu vizează transmiterea dreptului de alimentare cu energiei electrică către chiriaş. Reclamanta poate trage la răspundere contractuală pe chiriaş, fără a avea o acţiune directă împotriva furnizorului, cu atât mai mult cu cât nu a reuşit perfectarea contractului de furnizare a energiei electrice cu societatea ce furnizează energie electrică.
Împotriva sentinţei menţionate, a declarat apel reclamanta SC R. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 74 din 22 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta apelantă SC R. SRL Cotârgaci, răspunsurile la motivele de apel fiind regăsite în considerentele sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC R. SRL criticând-o pentru nelegalitate, susţine că la data de 22 septembrie 2003, reprezentantul SC F.D.F.E.E.M. SA a debranşat sediul societăţii recurentei de la sistemul de furnizare a energiei electrice fără o înştiinţare prealabilă. Proprietarul imobilului conform contractului de închiriere din 20 iunie 2002 trebuia să asigure toate facilităţile aferente şi în consecinţă drepturile şi obligaţiile acestuia au fost preluate de către SC R. SRL, care trebuie să beneficieze şi de furnizare de energie electrică, în calitate de chiriaş. Pe toată durata executării contractului de închiriere, recurenta are calitatea de consumator de energiei electrică, iar măsura debranşării este nelegală şi constituie un abuz care motivează cererea de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Recursul este nefondat.
În cauză, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrică din 7 ianuarie 2000, între SC P. SRL Cotârgaci şi SC E. SA. La data de 18 septembrie 2003, SC P. SRL a solicitat sistarea energiei electrice, motivat de lipsa de activitate.
De asemenea, între SC P. SA şi D.B. administrator al SC R. SRL s-a încheiat la data de 20 iunie 2002 un contract de închiriere a sediului SC P. SRL compus din 3 încăperi de locuit şi utilităţi sanitare situat în satul Cotârgaci, comuna Roma, judeţul Botoşani, astfel că acest imobil a devenit sediul SC R. SRL. Contractul de închiriere încheiat nu prevede nici o obligaţie pentru SC E. SA, în ceea ce priveşte furnizarea de energie electrică. Pentru retransmiterea energiei către un alt consumator era necesar acordul furnizorului prin care acesta să confere dreptul de alimentare cu energiei electrică către chiriaş. Deci recurenta nu are calitatea de consumator, în lipsa unui contract de furnizare energiei electrică, aşa cum prevede regulamentul de furnizare a energiei electrice. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, care prevăd că este interzis consumul de energie electrică fără încheierea contractului de furnizare.
Conform art. 972 C. civ., convenţiilor n-au efect decât între părţile contractante nu faţă de terţi. Aşadar contractul de furnizare energie electrică încheiat sub nr. 99 din 7 ianuarie 2002, între SC P. SRL şi SC E. SA produce efecte numai între aceste părţi, iar nu şi între reclamantă şi pârâtă.
Reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui contract de furnizare a energiei electrică, fiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea 318/2003, care prevăd „este interzis consumul de energiei electrică fără încheierea contractului de furnizare".
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 3123 alin. (1), Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R. SRL Cotârgaci, împotriva deciziei 74 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 564/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 732/2005. Comercial → |
|---|
