ICCJ. Decizia nr. 153/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 153/2006
Dosar nr. 22177/2/2005
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, la data de 24 februarie 2003, înregistrată la nr. 414, reclamantul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 136.673.168.216 lei, reprezentând majorări de întârziere calculate pentru sume datorate la bugetul special al drumurilor publice în perioada 19 aprilie 2001 – 1 iulie 2002.
Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 74, pronunţată la data de 29 mai 2003, a admis excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins acţiunea, ca prematur formulată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul Secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie la nr. 1527/6 august 2003.
Prin cererea formulată în scris, depusă la dosar, recurentul-reclamant a solicitat introducerea în cauză a MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE ca titular al dreptului de a exercita controlul stabilirii, urmăririi şi virării sumelor reprezentând datorii către Fondul special al drumurilor publice, în conformitate cu prevederile OUG nr. 147/2002, în considerarea Protocolului nr. 4937/ MM din 10 decembrie 2003, nr. 15191 din 9 ianuarie 2004 pentru predarea-primirii exercitării atribuţiilor privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea sumelor datorate la Fondul special al drumurilor publice încheiat între Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Ministerul Finanţelor Publice, anexat acestei cereri, iar instanţa de recurs, luând în examinare această cerere a admis-o, conform Încheierii pronunţate la data de 29 iunie 2004, prin care s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice, iar, la data de 22 februarie 2005, a pronunţat Decizia nr. 1152, prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 74, pronunţată de Secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti la data de 29 mai 2003, pe care a casat-o şi, în raport de dispoziţiile art. II din Legea nr. 195/2004, a trimis cauza spre rejudecare instanţei competente, respectiv Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 2591, pronunţată la data de 1 iunie 2005, în dosarul nr. 2113/2005, instanţa de trimitere, Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinarea formulată la data de 1 iunie 2005, cu consecinţa respingerii acţiunii „ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă".
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat, în principal, că începând cu 1 ianuarie 2003, urmărirea şi realizarea sumelor ce se constituie ca venituri ale Fondului special al drumurilor publice se exercită de Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 7 alin. (3) din OUG nr. 147/2002, astfel că, la data de 24 februarie 2003, când a introdus cererea de chemare în judecată, M.L.P.T.L. nu mai avea dreptul de a acţiona în judecată pe pârâtă şi deci nici dreptul de a solicita introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice.
Apelul formulat de reclamantul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva acestei din urmă sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Secţia V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti prin Decizia comercială nr. 151, pronunţată la data de 28 martie 2006.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel, răspunzând criticilor privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi necitarea Ministerului Finanţelor Publice ca parte în cauză, faţă de cele statuate de instanţa de recurs cu privire la aceste aspecte şi prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a considerat că, în mod legal, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active întrucât, conform OUG nr. 147/2002, reclamantul nu mai exercita atribuţii privind controlul, stabilirea, urmărirea şi încasarea sumelor datorate la fondul special al drumurilor publice la data formulării cererii de chemare în judecată: 24 februarie 2003, transferând, „ope legis", aceste competenţe, la data de 31 decembrie 2002, potrivit art. 7 alin. (5) din evocatul act normativ, Ministerului Finanţelor Publice, evocând cele reţinute de instanţa de fond cu privire la introducerea în cauză a acestei părţi.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelantul reclamant Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., faţă de cele statuate de instanţa de casare cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pe care a respins-o şi cu privire la cererea de introducere în cauză a Ministerului Finanţelor Publice, pe care a admis-o astfel că urmare a acestei dispoziţii, evocata parte a pus concluzii pe cererea de recurs, aspecte ce se circumscriu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi analizat.
Intimata SC P. SA Bucureşti a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca fiind „netemeinic" şi „nelegal".
Recursul este fondat.
Este de observat că prin încheierea pronunţată la data de 29 iunie 2004 în dosarul nr. 1527/2003, instanţa de recurs a dispus, urmare a cererii recurentului-reclamant, introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice, iar, din dispozitivul hotărârii pronunţate de aceeaşi instanţă, rezultă că aceasta a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, statuând, în drept, asupra participării procesuale a sus arătatei părţi în prezenta cauză ca şi asupra legitimării procesuale a reclamantului, modul soluţionării acestor probleme de drept fiind obligatoriu pentru instanţa de trimitere, conform cerinţelor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., aspect nesocotit atât de instanţa de fond, care a reexaminat evocatele probleme de drept soluţionate, irevocabil, de instanţa de recurs, cât şi de instanţa de apel, care, ignorând critica vizând această nelegalitate, prin Decizia de respingere a apelului a confirmat încălcarea precitatelor dispoziţii legale.
Aşa fiind, constatând întemeiată critica ce vizează incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3), C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel pe care, pentru considerentele arătate, o va casa, va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului pe care, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., o va desfiinţa şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, respectiv Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR şi TURISMULUI Bucureşti, împotriva deciziei nr. 151/28 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează.
Admite apelul declarat de reclamantul M.T.C.T. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 2591 din 1 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 2113/2005 pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1604/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5728/2006. Comercial → |
|---|
