ICCJ. Decizia nr. 1604/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1604/2006
Dosar vechi nr. 2539/2005
Dosar nou nr. 10538/1/2005
Şedinţa publică din 11 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 752, pronunţată la data de 27 ianuarie 2004, în dosarul nr. 1491/COM/2003, secţia comercială a Tribunalului Constanţa, a admis acţiunea formulată de reclamanta E.D.P.P. Constanţa în contradictoriu cu pârâţii D.M. şi F.N.S.M. şi în consecinţă: a obligat pe pârâtul D.M. să plătească reclamantei suma de 1520,56 EURO, reprezentând chirie aferentă perioadei noiembrie 2001 – noiembrie 2003 şi suma de 2.737,88 EURO, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului; a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 2199/2000, încheiat între reclamantă şi pârâtul D.M.; a dispus evacuarea pârâţilor din spaţiul comercial situat în Constanţa, B-dul Alexandru Lăpuşneanu; a obligat pe pârâtul D.M. să plătească reclamantei suma de 17.506.323 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi pe pârâta F.N.S.M. să plătească reclamantei suma de 110.500 lei, cu acelaşi titlu.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamantă şi pârâtul D.M. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2199/2000, având ca obiect spaţiul comercial situat în Constanţa, B-dul Alexandru Lăpuşneanu, că pârâtul locatar nu şi-a îndeplinit, la termen, obligaţia de plată a chiriei, aspect recunoscut de acesta, apreciind că prin aceasta sunt îndeplinite condiţiile rezilierii contractului şi, urmare a desfiinţării convenţiei, acest pârât nu mai justifică ocuparea acestui spaţiu cu titlu legal, iar pârâta F.N.S.M. nu a deţinut spaţiul în litigiu în baza unui contract de închiriere, şi a făcut aplicarea art. 969, 970, 1073 C. civ., coroborate cu art. 9 lit. d), art. 51, art. 15 din menţionatul contract, art. 1429 pct. 2 C. civ., art. 1066, 1069 C. civ., în raport de clauza penală convenţională, reglementată de art. 6 din contract, art. 1020, 1021 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ.
Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 125/ COM, pronunţată la data de 9 mai 2005, în dosarul nr. 85/COM/2005.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut, raportând criticile apelanţilor sentinţei atacate, că în raport de prevederile art. 56 C. com., raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a litigiului în fond aparţine secţiei comerciale a tribunalului Constanţa; că nu era obligatorie comunicarea încheierii tribunalului din data de 30 septembrie 2003, atât timp cât împotriva acesteia nu se putea declara apel decât odată cu fondul pricinii; că instanţa de fond a soluţionat toate capetele de cerere cu care a fost investită şi a examinat toate apărările pârâtului în raport de probele administrate, iar, cu referire la criticile aduse judecăţii cauzei în fond, a apreciat soluţia primei instanţe ca fiind legală şi temeinică atât cu privire la obligaţia de plată a chiriei şi a penalităţilor, cât şi cu privire la rezilierea contractului şi evacuarea pârâţilor din spaţiul litigios şi a înlăturat apărările apelantului pârât referitoare la lipsa consimţământului locatarului la modificarea cuantumului chiriei, faţă de art. 15 din contractul părţilor, care determină criteriile funcţie de care urma să opereze modificarea preţului închirierii, în conformitate cu dispoziţiile H.C.L.M. Constanţa nr. 370 din 2 octombrie 2001, ce se referă la spaţii comerciale precum şi la spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă.
Împotriva menţionatei decizii au formulat recurs apelanţii pârâţi invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut cauza în pronunţare la data de 25 aprilie 2005 în lipsa apelanţilor care nu au fost citaţi fără a acorda acestora posibilitatea de a formula probe în apărare şi a amânat pronunţarea la data de 5 mai 2005, pentru a le da posibilitatea să facă dovada achitării timbrajului, critici care se circumscriu motivului invocat prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Este de observat că în dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, recurenţii au criticat prima instanţă, Tribunalul Constanţa, cu referire la nepronunţarea asupra apărărilor formulate prin întâmpinare, între care cea referitoare la cuantumul chiriei şi modalitatea de calcul a acesteia, fără a preciza relevanţa pe care aceste critici o au faţă de Decizia atacată, conform cerinţelor art. 304 raportat la art. 299 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea actelor şi lucrărilor dosarului relevă că, la primul termen sorocit judecăţii apelului: 28 martie 2005, apelantul pârât s-a prezentat în instanţă în nume propriu şi ca reprezentant al apelantei pârâte F.N.S.M., conform încheierii de la acea dată când, pentru ca apelanţii să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 6.750.000 lei şi să depună timbru judiciar în valoare de 20.000 lei, s-a acordat un nou termen la data de 25 aprilie 2005, luat în cunoştinţă de pârâţi, personal şi prin reprezentant, aşa încât, în conformitate cu art. 153 alin. (1) C. proc. civ., aceştia nu mai aveau a fi citaţi, aspect ce înlătură incidenţa art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Având în vedere că în conformitate cu art. 287 alin. (1) pct. 4 raportat la alin. (2) C. proc. civ., cererea de apel va cuprinde, sub sancţiunea decăderii, şi dovezile invocate în susţinerea apelului şi cum această menţiune lipseşte din cererea de apel formulată în cauză de apelanţi, critica încălcării dreptului lor de apărare pentru motivul invocat nu se justifică.
Aşa fiind, constatând neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 pentru casarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii F.N.S.M. CONSTANŢA şi D.M., împotriva deciziei nr. 125 din 9 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3018/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 153/2006. Comercial → |
|---|
