ICCJ. Decizia nr. 1973/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1973/2006
Dosar nr. 4820/111/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 iulie 2006 reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pârâta SC S.I. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a hotărârii A.G.E.A. din 13 iunie 2006 în ceea ce priveşte deciziile luate sub punctele 1 - 6.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că în urma dezbaterilor s-a adoptat hotărârea mai sus arătată unde s-a aprobat majorarea capitalului social prin liberarea unui număr de 146.000 noi acţiuni nominative în valoare de 627.800 Ron la preţul de subscriere de 4,3 Ron, compensarea cu acţiuni nou liberate conform hotărârii a creanţei certe, lichide şi exigibile deţinute de acţionarul SC M.E.T. SA asupra societăţii pârâte în sumă de 627.800 Ron la punctul 6 s-a aprobat cu majoritatea voturilor celor prezenţi reprezentând 52,39 % din capitalul social înstrăinarea unor active aflate în patrimoniul societăţii.
Cu privire la hotărârile luate la punctele 1, 2, 6 din Hotărâre, arată că a votat împotrivă. Invocă nulitatea hotărârii sub aspectul majorării capitalului social prin compensarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile deţinute de acţionarul majoritar, deoarece a fost privată nelegal de posibilitatea de a lua cunoştinţă despre situaţia financiară concretă şi explicită a conversiei datoriilor pârâtei către acţionarul majoritar, întrucât nu a putut avea înainte sau în timpul şedinţei din 13 februarie 2006 reprezentarea exactă a pretinsei creanţe deoarece convocatorul a fost extrem de lapidar, fiind încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
Critică de asemenea hotărârea prin care s-a dispus compensarea creanţei creditorului majoritar cu acţiuni ale societăţii pârâte ca fiind sub incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 deoarece acţionarul majoritar trebuia să se abţină de la deliberări privind această operaţiune.
De asemenea reclamă încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor imperative ale art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 deoarece convocatorul nu a cuprins textul integral al propunerilor privind modificarea actului constitutiv.
Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 50 din 30 noiembrie 2006 a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că aşa cum rezultă din convocatorul emis de către pârâtă reclamantei din data de 15 mai 2006, în calitate de acţionar reclamanta a fost convocată cu ordinea de zi privind majorarea capitalului social prin compensarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile deţinute de acţionarul SC M.E.T. SA propunându-se majorarea capitalului social cu 856.516 lei echivalentul unui număr de 199.190 acţiuni nou emise, aprobarea înstrăinării unor active aflate în patrimoniul societăţii, spaţii de producţie, hale şi teren aferent.
În urma difuzării convocatorului reclamanta a solicitat completarea materialului, iar în urma acestei solicitări pârâta i-a comunicat actele solicitate.
De asemenea instanţa de fond a reţinut că materialul prezentat pentru Adunarea generală are la bază fundamentarea propunerii de majorare a capitalului social şi analiza implicită a situaţiei financiare a societăţii de către raportul societăţii de audit abilitată să facă analiza activităţii societăţii şi care nu a fost contestat.
S-a mai arătat că, chiar dacă acţionarul a votat pentru conversia datoriilor societăţii cu propria creanţă, sancţiunea nu este nulitatea hotărârii respectiv a deliberării, ci, eventual daune pe care le-ar cauza societăţii dacă fără votul său nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta reluând criticile din acţiunea promovată, apel respins de către Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4 din 19 iunie 2007.
În motivarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 atâta timp cât convocatorul emis de intimată cuprinde în mod clar şi explicit cele două probleme majore ce urmau a face obiectul dezbaterilor, trimiterea din cuprinsul convocatorului la anexă referindu-se la materialul întocmit de Consiliul de Administraţie al societăţii, din corespondenţa purtată solicitând doar completarea materialului ce vizează obiectul şedinţei A.G.E.A. şi nu comunicarea materialului anex.
Referitor la motivele de apel vizând nulitatea hotărârii sub aspectul majorării capitalului social prin compensarea unor creanţe deţinute de acţionarul majoritar, încălcarea obligaţiei de abţinere nu se sancţionează cu nulitate.
Referitor la motivul de nulitate constând în faptul neparticipării cenzorilor la Adunarea generală s-a reţinut că aceştia au această obligaţie numai când acţionarii o cer fără să existe o sancţiune în caz de neparticipare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că s-a făcut o interpretare a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în privinţa punctului 6 al hotărârii respectiv înstrăinarea activelor societăţii având în vedere că anexa privind spaţiile nu i-a fost comunicată, iar Referatul privind vânzarea prin metoda negocierii directe a unor active ale societăţii înscris ce nu acoperă condiţia convocării de a fi explicită fiind o expunere de motive ce stă la baza deciziei de înstrăinare.
De asemenea recurenta consideră că s-a făcut o interpretare şi aplicare greşită a art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, încălcarea acestei dispoziţii atrăgând sancţiunea nulităţii hotărârii.
Aceiaşi situaţie o reprezintă şi interpretarea dispoziţiilor art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990 apreciind în mod eronat lipsa unei sancţiuni.
Recursul este nefondat.
Instanţele au făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 în privinţa punctului 6 din A.G.E.A. din 12 iunie 2006, prin care s-a aprobat înstrăinarea unor active aflate în patrimoniul societăţii intimate.
Astfel din actele dosarului rezultă că vânzarea unei părţi din activele societăţii a mai făcut obiectul dezbaterilor în cadrul A.G.E.A. din 23 aprilie 2004 şi reprezintă o continuare a programului de structurare şi redresare a societăţii, aprobat deja printr-o hotărâre anterioară, din 25 octombrie 2005.
Convocatorul a fost comunicat recurentei la 15 mai 2006, iar ulterior prin adresa nr. 1314 din 7 iunie 2006, i s-au comunicat şi cele două materiale ce au făcut obiectul şedinţei A.G.E.A. din 12-13 iunie 2006.
Din corespondenţa purtată de părţi nu rezultă că s-a solicitat expres anexa de care face vorbire, convocatorul fiind clar şi explicit, astfel încât evidenţierea activelor în lista anexă nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 sau o vătămare adusă dreptului de vor recurentei.
Referitor la motivul privind interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
De vreme ce dreptul de vot al acţionarului are o funcţie socială, este justificată interdicţia aplicabilă acţionarului de a vota în privinţa unor probleme în care interesul său personal prevalează.
Din interpretarea gramaticală şi sistematică a art. 127 alin. (2) rezultă însă că încălcarea acestei obligaţii nu constituie un motiv de anulare a hotărârii adunării generale.
Încălcarea interdicţiei din art. 127 este sancţionată numai prin răspunderea acţionarului pentru daunele aduse societăţii, dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară.
Obligaţia instituită de dispoziţiile art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, abrogate prin Legea nr. 441/2006 nu era imperativă.
Obligativitatea participării cenzorilor la adunările generale pentru a da lămuriri acţionarilor se impunea numai în condiţiile în care aceştia o cer, fără ca legea să prevadă vreo sancţiune în caz de neparticipare la dezbateri.
Scopul participării cenzorilor la adunarea generală era de a da explicaţiile şi lămuririle necesare acţionarilor, atunci când sunt cerute:
În speţă opinia cenzorului a fost exprimată prin raportul de audit întocmit pentru conversia creanţei în acţiuni, prezentat în cadrul dezbaterilor, scopul vizat de legiuitor fiind suplinit prin acest raport.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC Î. SA ORADEA, împotriva deciziei nr. 4/C/2007-A din 19 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2337/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3093/2006. Comercial → |
|---|
