ICCJ. Decizia nr. 3093/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3093/207
Dosar nr. 12308/54/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 371/COM/2005 la Tribunalul Gorj, astfel cum a fost precizată, reclamanta N.M.S., prin mandatar C.A.D., a chemat în judecată pe pârâţii P.M. Târgu Jiu, C.L. Târgu Jiu, SC P.T. SRL, SC R.P. SRL Târgu Jiu, SC R.V. SRL Târgu Jiu, C.C., SC B.I. SRL Târgu Jiu şi SC A. SRL Târgu Jiu solicitând obligarea acestora, să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul în suprafaţă de 300 m2 situat în Târgu Jiu, obligarea acestora să-şi demoleze chioşcurile, iar în caz de refuz, să fie autorizată să efectueze demolarea, pe cheltuiala acestora.
Analizând probatoriul administrat, Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea, obligând pârâtele SC P.T. SRL, SC R.P. SRL Târgu Jiu, SC R.V. SRL Târgu Jiu, C.C., SC B.I. SRL Târgu Jiu, să demoleze chioşcurile aflate pe terenul reclamantei, să evacueze materialele de construcţie rezultate din demolare, respingând acţiunea faţă de SC A. SRL Târgu Jiu ca rămasă fără obiect, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului, şi că pârâţii au ridicat pe acesta, fără drept, chioşcuri demontabile, iar contractele de concesiune pe care le deţin nu îi sunt opozabile.
Pârâţii faţă de care s-a admis acţiunea, au introdus apel, împotriva sentinţei criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că terenul care a fost revendicat şi pentru care s-a prezentat ca titlu sentinţa civilă nr. 420 pronunţată de Tribunalul Gorj, nu a făcut obiectul restituirii prin această hotărâre judecătorească.
Or, aceste suprafeţe de teren, au fost clar individualizate atât în planul cadastral, cât şi în documentele de expropriere, fiind vorba de două imobile limitrofe.
Un alt motiv de netemeinicie invocat de apelanţi se referă la faptul că instanţa de fond, nu a avut în vedere o chestiune esenţială, şi anume că intimata N.M.S., a solicitat restituirea imobilului situat în Târgu Jiu, în temeiul Legii nr. 10/2001, potrivit notificării nr. 279/ E, emisă de executorul judecătoresc la data de 19 iulie 2001, iar cu privire la imobilul situat în Târgu Jiu, ce a făcut obiectul restituirii prin sentinţa civilă nr. 420, pronunţată de Tribunalul Gorj, acesta a fost vândut, conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea nr. 4695 din 29 septembrie 2002, în care nu s-a făcut nici-o menţiune cu privire la vreo suprafaţă de teren.
Pârâţii apelanţi, care au fost obligaţi să-şi demoleze chioşcurile, au invocat şi încălcarea prevederilor art. 494 alin. (3), ipoteza a II-a, întrucât deşi au fost obligaţi să-şi demoleze construcţiile, instanţa de fond, nu a avut în vedere, calitatea de constructor de bună credinţă, conferită de contractul de concesiune deţinut şi în temeiul cărora aveau dreptul la despăgubiri.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 228 din 9 noiembrie 2006, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa şi, a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Din considerentele care au stat la baza acestei decizii, rezultă că, deşi instanţa a fost sesizată şi cu un capăt de cerere, privind revendicarea terenului, pe care au fost amplasate chioşcurile nu a soluţionat acest capăt de cerere, care era petitul principal şi în funcţie de care trebuiau soluţionate, celelalte cereri, cea ce echivalează cu o nepronunţare pe fond a cauzei.
În termen legal, reclamanta a introdus recurs împotriva acestei decizii, solicitând modificarea, respingerea apelurilor şi menţinerea sentinţei.
Întemeindu-şi cererea de recurs, pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta nu face critici punctuale în raport de motivele de nelegalitate invocate, susţinând, în esenţă, că şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului, iar chestiunea nepronunţării asupra petitului privind revendicarea acestuia, nu putea fi ridicată de apelanţi, ca fiind singura parte care ar putea invoca un eventual interes în acest sens.
Faţă de susţinerea în fapt a recursului, urmează a se reţine că, această critică a deciziei vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ. şi anume că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Faţă de soluţia pronunţată în apelul declarat de pârâţi, aceea de desfiinţare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pe considerentul nepronunţării asupra petitului principal şi anume asupra cererii de revendicare, în funcţie de care era posibilă pronunţarea asupra demolării construcţiilor şi ridicarea materialelor, recurenta susţine că, în raport de calitatea s-a de reclamantă şi de faptul că nu a declarat apel, o asemenea soluţie a fost dată cu încălcarea legii.
Deşi recurenta nu precizează, ce dispoziţii legale s-au încălcat, instanţa de recurs, urmează a reţine că acestea se referă la dispoziţiile prevăzute de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., cărora se circumscriu soluţiile ce se pot pronunţa, în calea apelului.
Potrivit acestui text legal, instanţa în această cale de atac, poate desfiinţa o sentinţă cu consecinţa trimiterii spre rejudecare, când prin aceasta nu s-a soluţionat fondul cauzei.
Evident că ce-l care poate invoca această nepronunţare pe fondul cauzei, este partea care are o legitimitate activă, cea care a sesizat instanţa, în speţă putea să o solicite recurenta-reclamantă, care nu a făcut apel.
Apelanţi pârâţi, solicitând proteguirea drepturilor lor, pe calea apărărilor făcute la fond şi în apel, justificat au cerut să se constate că de îndată ce, nu a fost soluţionată acţiunea în revendicare, şi nu s-a stabilit astfel ca fiind dovedit dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu, nelegal s-au soluţionat capetele de cerere privind demolarea chioşcurilor şi ridicarea materialelor.
Cum din dispozitivul sentinţei rezultă că instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii în revendicare, în apel chiar şi în raport de caracterul devolutiv al acestuia, nu se putea soluţiona pentru prima dată acest aspect relevant al cauzei, acest capăt principal al cauzei, de care depind rezolvarea celorlalte.
Aşa fiind, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a art. 297 alin. (1) C. proc. civ., când s-a statuat că situaţia dată echivalează cu o nepronunţare asupra fondului cauzei situaţie în care nu se poate reţine motivul de nelegalitate invocat.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., pentru cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N.M.S. împotriva deciziei nr. 228 din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1973/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 685/2006. Comercial → |
|---|
