ICCJ. Decizia nr. 2228/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2228/2006
Dosar nr.8300/1/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 29 ianuarie 2003, reclamanta SC S. SA Sinaia a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SRL ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună rezilierea contractului nr. 15 din 16 septembrie 2002 şi obligarea pârâtei la restituirea avansului în sumă de 24.743.104 lei, urmare neîndeplinirii de către societatea pârâtă a obligaţiilor asumate în temeiul contractului de a furniza produsele din pal melaminat de calitate superioară astfel cum s-a obligat.
Prin sentinţa comercială nr. 3412 din data de 9 martie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea reclamantei, a dispus rezoluţiunea contractului nr. 15 din 16 septembrie 2002 din 26 septembrie 2003 şi a obligat pârâta să restituie avansul în sumă de 24.743.104 lei achitat de reclamanta. Totodată instanţa a respins cererea reclamantei de chemare în garanţie a SC C. SRL.
Prima instanţă a reţinut din probele administrate că în baza contractului nr. 15 încheiat de părţi la 16 septembrie 2002 pârâta s-a obligat să furnizeze reclamantei produse din pal melaminat şi să presteze servicii de montare şi dotare a două camera de hotel cu mobilierul executat, valoarea contractului fiind de 2.980 euro, livrarea produselor urmând a se face pe bază de recepţie calitativă şi cantitativă.
Că, la data de 1 noiembrie 2002 reclamanta a notificat pârâta despre calitatea inferioară a produselor livrate şi a solicitat remedierea defectelor constatate până la data de 12 noiembrie 2002 şi restituirea avansului achitat, produsele fiind predate în custodie chematei în garanţie SC C. SRL la 4 noiembrie 2002, care în aceiaşi zi le-a returnat pârâtei.
Constatând că pârâta nu a remediat defecţiunile şi nu a predat reclamantei şi cele 4 oglinzi contractate, Tribunalul în temeiul art. 1020 C. civ. a dispus rezoluţiunea contractului şi obligarea pârâtei la restituirea avansului primit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie care, în esenţă, vizau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind rezoluţiunea judiciară şi aprecierea eronată a probelor administrate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 84 din data de 31 ianuarie 2005 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins cererea principală ca neîntemeiată, menţinând dispoziţiile referitoare la respingerea cererii de chemare în garanţie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut din analiza întregului material probator că la data de 30 octombrie 2002 pârâta a livrat mobilierul comandat, reclamanta returnând mobilierul cu motivarea că nu era corespunzător din punct de vedere calitativ fără să precizeze în scris în ce constau deficienţele. Că pârâta a remediat deficienţele şi a comunicat reclamantei că mobilierul îi stă la dispoziţie .
Cenzurând dreptul de opţiune al reclamantei de a solicita rezoluţiunea judicioasă a contractului, Curtea de Apel a constatat că executarea în natură a obligaţiilor este posibilă şi prezintă interes pentru reclamanta care, de altfel a acceptat parte din mobilier (4 uşi şi 2 fotolii) şi nu a prezentat nici un înscris referitor la deficienţele mobilierului refuzat ca necorespunzător din punct de vedere calitativ.
În contra acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în termen legal solicitând modificarea hotărârii instanţei de apel, în sensul menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei fondului.
Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. susţinând în argumentarea criticilor formulate următoarele:
- instanţa de apel a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză situaţie ce a condus la schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al dosarului;
- în mod greşit s-a reţinut că predarea mobilierului depindea de momentul la care erau finisate cele două camere, concluzie care excede obiectului cauzei;
- susţinerea instanţei în sensul că nu s-a efectuat recepţia mobilierului returnat este greşită faţă de cele constatate prin procesul verbal încheiat la 4 noiembrie 2002 care atestă că mobilierul a fost preluat de către pârâta.
- nu s-a reţinut faptul că pârâta deşi convocată în vederea soluţionării amiabile a litigiului, nu a dat curs solicitării, conduită care semnifică lipsa de bună credinţă şi faptul că nu a remediat mobiliarul returnat, contrar celor reţinute de instanţa de apel.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Trebuie precizat în prealabil că, în actualul context legislativ, recursul poate fi admis numai pentru motive de nelegalitate expres şi limitativ statuate de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs urmând să cuprindă indicarea motivelor invocate şi dezvoltarea lor.
2. În cauză, recurenta indică motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., fără să argumenteze şi să dezvolte în raport de acestea, criticile de nelegalitate formulate.
3. Dezvoltările recurentei vizează în principal aspecte de netemeinicie, pe situaţia de fapt reţinută în apel, or aceste chestiuni nu pot forma obiectul controlului de legalitate, stabilirea situaţiei de fapt fiind atributul exclusiv al instanţei de fond sau apel, din perspectiva caracterului devolutiv al apelului.
4. Problema de legalitate care se conturează din dezvoltările recurentei, priveşte aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1020 – 1021 C. civ. privind rezoluţiunea ca sancţiune civilă care se aplică în cadrul unei forme speciale de răspundere contractuală.
În cauză instanţa de apel a stabilit în raport de clauzele înserate expres în contractul convenit de părţi la data de 16 septembrie 2002 şi în anexa la acesta, obligaţii asumate de părţi, pârâta în calitate de furnizor urmând să execute şi să livreze produse de mobilier pentru dotarea a două camere hotel, produse executate din pal melaminat canaturi din lemn masiv şi accesorii de calitate.
Reclamanta a recepţionat o parte din produsele contractate (4 uşi) şi a restituit celelalte obiecte de mobilier invocând executarea necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, situaţie în care pârâta a procedat la remedierea deficienţelor prin schimbarea accesoriilor şi a canaturilor de margine.
Prin urmare, apreciind asupra gravităţii neexecutării în raport cu obligaţiile asumate de pârâtă, instanţa de apel a stabilit corect că neexecutarea parţială şi temporară a obligaţiilor privitoare la calitate şi disponibilitatea pârâtei de a efectua cuvenitele remedieri, nu justifică sancţiunea rezoluţiunii contractului, defectele calitative ale prestaţiei nu numai că sunt remediabile, dar nici nu sunt atât de mari încât să lipsească prestaţia de orice valoare economică sau interes pentru beneficiar.
Aşa fiind, cum în cauză nu se poate reţine încălcarea de către pârâtă a obligaţiei generale de bună credinţă şi o gravitate esenţială a neexecutării, soluţia adoptată de instanţa de apel se fundamentează legal.
Pentru raţiunile mai sus înfîţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SA Sinaia împotriva deciziei civile nr. 84 din 31 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2632/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3890/2006. Comercial → |
|---|
