ICCJ. Decizia nr. 2349/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2349/2006
Dosar nr. 6405/59/2006
Şedinţa publică din 13 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1426 din 21 februarie 2005 la Tribunalul Arad, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta SC R.T.I. SRL BUCUREŞTI a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL ARAD solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâtei de a restitui componentele provenite din exploatarea activului A. SA ARAD sau obligarea la plata contravalorii acestora, în cuantum de 600.000 dolari S.U.A., cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1606 din 3 iulie 2006, Tribunalul Arad respinge acţiunea formulată, precizată de reclamanta SC R.T.I. SRL BUCUREŞTI împotriva pârâtei SC A. SRL ARAD, pentru revendicare imobiliară. Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.570 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii condiţiilor legale prevăzute de art. 1909 alin. (1) şi (2) C. civ., respectiv condiţia posesiei reclamantei asupra bunurilor mobile din litigiu, prin chiar notele de la dosar, reclamanta menţionând că a intrat în posesia efectivă a bunului mobil în luna septembrie 2004, totodată nefăcând proba pierderii ori furtului acestor bunuri după luna septembrie 2004.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2007, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei civile nr. 1606 din 3 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1426/2005 în contradictoriu cu pârâta intimată SC A. SRL ARAD. Fără cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei decizii, Curtea de Apel a reţiut următoarele:
Hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, conformă cu dispoziţiile incidente în cauză, ea nefiind rezultatul unei greşite aplicări a legii sau a unei eronate aprecieri a probelor administrate în dosar.
În mod corect tribunalul a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele alin. (2) al art. 1909 C. civ., pentru ca acţiunea reclamantei să poată fi admisă şi pârâta să fie obligată la restituirea componentelor provenite din exploatarea activului A. SA ARAD sau la plata contravalorii acestora în cuantum de 600.000 dolari S.U.A.
Este de necontestat faptul că prin Decizia nr. 7378 din 4 decembrie 2002 pronunţată în dosarul nr. 7505/2001 Curtea Supremă de Justiţie a reţinut cu putere de lucru judecat că între SC R.T.I. SRL BUCUREŞTI şi S.P. SRL a intervenit convenţia de vânzare-cumpărare a bunurilor prevăzute în contractul încheiat între părţi la data de 18 februarie 2000 şi ale căror semnături au fost legalizate prin încheierile nr. 1559 şi 1560 din 18 februarie 2000 la B.N.P. E.B., în condiţiile şi la preţul stipulat în convenţia părţilor.
Textul art. 1909 alin. (1) C. civ. carea statuează că lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp nu este incident în cauză, întrucât pentru aplicabilitatea acestei dispoziţii este imperios necesar întrunirea mai multor condiţii, respectiv proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său mobil, încredinţându-l prin contract unui detentor precar; detentorul să înstrăineze cu orice titlu bunul mobil respectiv unei terţe persoane, fără să aibă consimţământul proprietarului care i l-a încredinţat; terţul să dobândească bunul mobil cu bună-credinţă de la detentorul precar şi nu de la adevăratul proprietar, printr-un act translativ de proprietate cu titlu oneros; posesia terţului dobânditor de bună-credinţă a bunului mobil să fie efectivă sau reală.
Intimata cumpărător de bună-credinţă a bunurilor în litigiu, nu poate fi obligată la restituirea lor către reclamantă până ce convenţia de vânzare-cumpărare perfectată cu SC S.P. SRL nu a fost desfiinţată, această convenţie fiind materializată în facturile centralizate în anexele nr. 1 şi 2 la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în virtutea principiului ocrotirii bunei-credinţe în scopul asigurării securităţii dinamice a circuitului civil. Or, titlul de proprietate al pârâtei nu a fost desfiinţat în condiţiile în care nicio instanţă de judecată nu a constatat pretinsa înstrăinare nevalabilă a bunurilor litigioase susţinută de apelantă.
S-a reţinut că, într-o situaţie similară, societatea apelantă a înţeles să promoveze o acţiune pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC S.P. SRL şi o altă societate comercială (SC D.C. SRL) cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, cerere care a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 382 din 19 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 929/2003, învestită cu formulă executorie.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC R.T.I. SRL BUCUREŞTI a declarat recurs, susţinând că Decizia recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs a precizat că prezumţia de proprietate instituită prin alin. (1) art. 1909 C. civ., în favoarea terţului posesor, este pe deplin înlăturată, ori de câte ori se face dovada că „lucrul a fost pierdut de către proprietar sau i-a fost furat", bunul ieşit din patrimoniul proprietarului fără voia sa.
În acest sens, prevederile exprese ale art. 1909 alin. (2) sunt fără echivoc: „cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un bun, poate să-l revendice, în curs de trei ani din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel care-l găseşte, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are…".
În ceea ce priveşte componenta activului combinatului A. SA, aceasta a cuprins „toate bunurile aşa cum sunt ele enumerate şi descrise în contractul pentru achiziţionarea A.F.I.U.A. SA Arad, încheiat la 10 decembrie 1999, incluzând toate bunuirile tangibile şi intangibile, proprietatea personală şi mixtă după cum sunt detaliate la Anexa 1, care este parte integrantă din acelaşi contract…".
Întregul material probator administrat în cauză a dovedit indubitabil posesia deplină şi neviciată a recurentei asupra bunurilor parte integrantă a combinatului achiziţionat, până la momentul (septembrie 2000) în care S.P. SRL a ocupat abuziv întreaga platformă.
Ca o consecinţă a statutului de proprietar şi posesor absolut, recurenta SC R. SRL a îndeplinit formalităţile de intabulare a dreptului dobândit în evidenţele cadastrale Arad, respectiv înscrisurile din Cartea Funciară nr. 5475 (partea a II-a B), localitatea Vladimirescu, prin încheierile nr. 11095 (poziţia 2) înregistrată la data de 1 iunie 2000 şi nr. 11533 (poziţia 3) înregistrată la data de 20 septembrie 2000.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinite dispoziţiile invocate.
Recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispoziţiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Privitor la reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 11 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 11 din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 685/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 598/2006. Comercial → |
|---|
