ICCJ. Decizia nr. 685/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 685/208
Dosar nr. 2430/122/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.C. SA Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC V. SRL Giurgiu la deblocarea şi punerea în funcţiune a liniei de cale ferată industrială de tranzit, respectiv linia colectoare Giurgiu Nord deţinută de aceasta, iar în situaţia în care pârâta nu va executa această obligaţie de bună voie, să fie autorizată să execute aceste operaţiuni pe cheltuiala pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 68 din 23 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, s-a respins acţiunea reclamantei.
În motivarea sentinţei s-a reţinut, în esenţă, că pârâta este proprietara căii ferate în litigiu şi că nu s-a făcut dovada existenţei unor contracte de tranzit cu proprietarii liniilor industriale aflaţi în amonte şi nici cu pârâta.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia comercială nr. 370 din 7 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În motivarea deciziei s-a reţinut că OG nr. 60/2004, invocată în cauză, stabileşte relaţiile dintre proprietarii de linii industriale cu caracter privat pe care se desfăşoară operaţiuni de transport feroviar precum şi servicii conexe sau adiacente acestora şi care nu sunt administrate de C.N.C.F. C.F.R. SA.
De asemenea, s-a reţinut că instanţa de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 14 din OG nr. 60/2004 considerând că reclamanta ca beneficiar al serviciilor de transport prestate de proprietarii liniilor de transport, în speţă de tranzit, trebuie să facă dovada existenţei unui contract cu proprietarii liniilor ferate din amonte, iar reclamanta nu a făcut această dovadă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 14 din OG nr. 60/2004 întrucât din conţinutul acestuia rezultă că proprietarul liniilor de tranzit, este obligat să asigure accesul operatorilor (transportatorilor) care au contracte cu proprietarii liniilor din amonte.
Mai susţine că legea nu prevede condiţia ca cel care solicită accesul pe L.F.I. de tranzit să facă dovada existenţei unui contract cu proprietarul liniei de tranzit.
Consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din OG nr. 60/2004:
- linia blocată este o linie ferată industrială racordată la o infrastructură feroviară publică;
- pârâta-intimată este proprietarul liniei de tranzit.
- recurenta este proprietara porţiunii de cale ferată blocată de intimată şi este situată în amonte de intimată.
- a dovedit existenţa unor contracte încheiate cu terţii care au calitatea de operatori de transport C.F.R.;
- există vagoane blocate în incinta recurentei şi suportă consecinţele financiare ale stării de blocaj.
Recurenta mai susţine că instanţa de fond şi instanţa de apel au interpretat greşit OG nr. 60/2004 şi Normele de aplicare ale acesteia din care rezultă condiţiile în care se poate închide circulaţia pe o linie ferată industrială.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 14 din OG nr. 60/2004 privind reglementările referitoare la construirea, întreţinerea şi exploatarea căilor ferate, altele decât cele administrate de C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, proprietarii de linii ferate industriale (L.F.I.) de tranzit sunt obligaţi să asigure accesul nediscriminatoriu al vehiculelor feroviare ale operatorilor de transport care au contracte de transport cu proprietarii de linii ferate industriale situaţi în amonte.
Normele de aplicare a OG nr. 60/2004, aprobate prin HG nr. 2299/2004, prevăd condiţiile în care se poate interveni la linia ferată industrială în vederea efectuării de reparaţii:
- dacă intervenţia este rezultatul unei verificări făcute de o comisie compusă din persoane abilitate.
- dacă deţinătorul L.F.I. este autorizat şi deţine agrementul tehnic emis de A.F.E.R. pentru tipul de lucrări necesar a fi executat (art. 8 din norme).
- deficienţele trebuie remediate în termen de 6 luni de la constatare (art. 28 – art. 29 din norme).
De asemenea, Normele de aplicare a OG nr. 60/2004 prevăd condiţiile în care se poate încheia un contract de utilizare a liniilor ferate de tranzit, respectiv dacă deţinătorul dovedeşte că este proprietarul L.F.I., că deţine o autorizaţie de exploatare a liniilor ferate respective şi că deţine un contract de exploatare încheiat cu C.F.R.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor sus menţionate, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Normele de aplicare a OG nr. 60/2004 potrivit cărora în cazul în care un proprietar de L.F.I. de tranzit nu încheie contractul de exploatare cu C.F.R., are obligaţia să acorde drept de tranzit tuturor proprietarilor de L.F.I. situaţi în amonte.
Cum, intimata pârâtă nu a făcut dovada că are un asemenea contract încheiat cu C.F.R., şi potrivit principiului că nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine pentru a justifica blocarea liniei urmează să fie obligată să acorde drept de tranzit proprietarilor de linii ferate industriale din amonte, respectiv reclamantei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să se admită recursul reclamantei, şi să se modifice Decizia instanţei de apel în sensul admiterii apelului reclamantei şi schimbării în tot a sentinţei şi admiterii acţiunii reclamantei şi obligării pârâtei la deblocarea şi punerea în funcţiune a liniei de cale ferată industrială de tranzit, respectiv linia colectoare Giurgiu Nord deţinută de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 370 din 7 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 68 din 23 martie 2007 a Tribunalului Giurgiu.
Schimbă în tot sentinţa şi pe fond admite acţiunea, obligă pârâta SC V. SRL Giurgiu la deblocarea şi punerea în funcţiune a liniei de cale ferată industrială de tranzit, respectiv linia colectoare Giurgiu Nod, deţinută de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3093/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2349/2006. Comercial → |
|---|
