ICCJ. Decizia nr. 421/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.421/2006
Dosar nr. 30158/1/2005
Şedinţa de la 2 februarie 2006
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, reclamanta SC R.P.B.S.A. SNC în contradictoriu cu pârâţii R.I. şi R.M., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că între reclamantă şi pârâţi a intervenit la data de 21 martie 1993 contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 1000 m.p., să se constate că obiectul contractului se identifică cu terenul înscris în C.F. în suprafaţă totală de 2962 m.p. proprietari tabulari fiind pârâţii; să se dezmembreze terenul, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză; să fie obligaţi pârâţii să încheie act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de teren de 1000 m.p., astfel cum a fost delimitată de expert; să se constate că pe teren există un edificiu construit de reclamantă; să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului şi a construcţiei existente pe teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a încheiat cu pârâţii înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare" având ca obiect terenul descris în petit, urmând ca după ce aceştia vor deveni proprietari tabulari ai terenului, să încheie contractul în formă autentică.
Pe acest teren, susţine reclamanta, cu acordul pârâţilor a edificat un atelier de întreţinere şi reparaţie.
A mai susţinut reclamanta că părţile au stabilit de comun acord valoarea terenului, valoare ce constituie aport social al asociatului R.I. la capitalul social al SC R.P.B.S.A. SNC, urmând ca după definitivarea formelor de validitate şi publicitate aceasta să reprezinte cota de 20 % deţinută de asociatul R.I. în societate, cu consecinţa transmiterii terenului în proprietatea societăţii comerciale.
Prin sentinţa civilă nr. 1921 din 9 februarie 2005, Judecătoria Cluj Napoca a respins acţiunea, reclamanta fiind obligată la 7.600.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC R.P.B.S.A. SNC şi prin încheierea nr. 552 din 16 mai 2005, Tribunalul Cluj, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
S-a reţinut în considerentele încheierii că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind competenţa tribunalelor comerciale, dispoziţiile art. 4 şi art. 56 C. com. S-a stabilit astfel natura comercială a litigiului, competenţa de soluţionare revenind Tribunalului Comercial Cluj.
Ca urmare a declinării competenţei, Tribunalul Comercial Cluj, prin încheierea din 4 iulie 2005 a recalificat calea de atac, stabilind că aceasta este apelul, iar prin Decizia nr. 181 din 4 iulie 2005, aceeaşi instanţă a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Cluj, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 3, 137, 158 şi 159 C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 243 din 5 octombrie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului comercial Cluj, constatând că la data investirii sale au intervenit noile dispoziţii de modificare a Codului de procedură civilă reglementate prin Legea nr. 219/2005 şi, în consecinţă, potrivit acestor noi reglementări, competenţa de soluţionare a litigiului revine Tribunalului comercial Cluj.
Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului comercial Cluj sub nr. 1810/2005.
Prin încheierea din 28 noiembrie 2005, Tribunalul comercial Cluj a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
S-a reţinut prin încheierea astfel pronunţată că exista deja un conflict negativ de competenţă întrucât Tribunalul comercial Cluj a fost primul care şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj care, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Comercial Cluj pronunţând o decizie cu număr în acest sens, cauza nefiind trimisă pe cale administrativă aşa cum prevăd dispoziţiile art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005.
Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului comercial Cluj, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
În speţă nu se pune problema calificării naturii juridice a litigiului sau a căii de atac, acestea fiind în mod corect stabilite de instanţe în mod succesiv.
Modificările Codului de procedură civilă aduse prin adoptarea Legii nr. 219/2005 ce au reglementat şi normele privind competenţa instanţelor, au creat în aparenţă conflicte de competenţă care, deşi se subscriu definiţiilor specifice acestor incidente procedurale, în realitate sunt caracteristice normelor imperative, în aplicarea cărora au determinat instanţele să se dezinvestească rând pe rând.
Astfel, în mod corect Curtea de Apel Cluj investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă şi-a constatat propria necompetenţă având în vedere data la care a fost investită în raport de modificările Codului de procedură civilă imediat intervenită, respectiv dispoziţiile art. 282 C. proc. civ., raportat la art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Împrejurarea că această instanţă a pronunţat o decizie cu număr şi nu a trimis cauza pe cale administrativă potrivit dispoziţiilor art. II pct. 4 din Legea nr. 219/2005 nu a fost de natură a crea un conflict negativ de competenţă, întrucât legea nou intervenită obligă instanţa necompetentă la dezinvestire având în vedere că normele privind competenţa sunt imperative.
Potrivit dispoziţiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 219/2005 procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţelor instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente potrivit legii.
Ori, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 44 din Legea nr. 304/2004, tribunalele comerciale vor judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
Prin urmare, în prezent, soluţionarea apelului împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Cluj este de competenţa Tribunalului comercial Cluj.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 412/2006. Comercial → |
|---|
