ICCJ. Decizia nr. 412/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.412/2006
Dosar nr. 9978/1/2005
Dosar vechi nr. 2399/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.T. SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată la plata sumei de 1.075.998.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări de proiectare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că potrivit contractului de proiectare încheiat între părţi, pârâta, în calitate de beneficiar al proiectului, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului în termenul stabilit, deşi factura a fost acceptată la plată.
Pârâta, a promovat odată cu întâmpinarea o cerere de chemare în garanţie a numitului C.A. susţinând că obligaţia de plată a proiectului nu era în sarcina sa, ci a chematului în garanţie potrivit tranzacţiei consfinţite de Tribunalul Brăila prin sentinţa civilă nr. 1512 din 10 septembrie 2003.
Tribunalul Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 486 din 25 mai 2004 a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.075.998.000 lei cu titlu de preţ şi 31.214.960 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanţie a pârâtei împotriva numitului C.A.
S-a reţinut în considerentele hotărârii de fond că reclamanta a executat lucrări de proiectare, factura emisă a fost acceptată de pârâtă şi deşi pârâta a recunoscut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală aceasta a susţinut că nu este beneficiara acestui proiect.
S-a reţinut, de asemenea, că nu poate fi obligat chematul în garanţie să plătească contravaloarea preţului în condiţiile în care acesta nu s-a obligat să achite această sumă şi nici nu există o legătură între activul S. dat în plată şi contractul de proiectare prin care pârâta s-a obligat faţă de reclamantă.
În fine, instanţa de fond a stabilit că prin tranzacţia încheiată cu ocazia retragerii chematului în garanţie din SC A.T. SRL Brăila, o parte din drepturile ce reveneau lui C.A. i-au fost plătite prin dare în plată a activului S., activ ce a fost preluat liber de orice sarcini, astfel încât obligarea acestuia la plata preţului proiectului ar însemna că ar primi mai puţin cu această sumă din ceea ce i se cuvenea ca urmare a retragerii din societate.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Galaţi care, prin Decizia civilă nr. 169/ A din 22 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Instanţa de apel a analizat criticile aduse sentinţei de fond ce vizau nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei pronunţate, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat, precum şi la greşita stabilire a situaţiei de fapt, în realitate proiectul fiind predat chematului în garanţie.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a stabilit că deşi instanţa de fond nu s-a pronunţat în mod explicit asupra excepţiei, constatând existenţa raportului juridic dintre reclamantă şi pârâtă, urmare a încheierii contractului de proiectare şi îndeplinirea obligaţiilor de către reclamantă, prin obligarea pârâtei la plata contravalorii proiectului rezultă că s-a dovedit şi calitatea procesuală a pârâtei.
S-a reţinut ca nefondată şi susţinerea referitoare la situaţia de fapt, instanţa de apel constatând că executarea proiectului nu a constituit obiectul contractului astfel că executarea acestuia doar în proporţie de 20 % la data retragerii chematului în garanţie nu are nici o relevanţă, iar retragerea din societate nu este de natură a modifica natura juridică a raporturilor dintre părţi.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs pârâta care a invocat motivele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea acţiunii faţă de pârâtă şi admiterea cererii de chemare în garanţie, cu cheltuieli de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3307 din 1 iunie 2005 a respins ca nefondat recursul pârâtei, reţinându-se în considerentele deciziei astfel pronunţate că raporturile juridice dintre părţi au fost corect stabilite de către instanţe şi că efectele retragerii din societate a chematului în garanţie nu pot fi invocate în raporturile dintre reclamantă şi pârâtă.
Cu referire la clauzele contractului de proiectare, s-a apreciat ca fiind corectă şi soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie instanţa de recurs a constatat că nici-o menţiune din tranzacţia consfinţită prin sentinţa civilă nr. 1502 din 10 septembrie 2003 a Tribunalului Brăila, nu prevede obligaţia chematului în garanţie de a suporta valoarea contractului de proiectare astfel încât în mod corect instanţele au stabilit că nu există temei pentru obligarea acestuia la plata contravalorii contractului de proiectare.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat contestaţie în anulare pârâta SC A.T.S. SRL Brăila solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate şi fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
S-a susţinut că soluţia pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale, instanţa de recurs omiţând din greşeală să cerceteze motivele invocate, motive ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, contestatoarea susţine că în mod greşit instanţa nu a observat că cererea de chemare în judecată este nulă cu referire la dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., în sensul că nu sunt indicate numărul de înmatriculare în registrul comerţului, Cod fiscal şi codul bancar al pârâtei, nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi nici dovezile.
Instanţa de recurs interpretând greşit probele şi dispoziţiile legale nu a observat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză cu referire la sentinţa civilă nr. 1512 din 10 septembrie 2003 a Tribunalului Brăila care a statuat în mod definitiv şi irevocabil că activul S. din patrimoniul pârâtei să treacă în proprietate exclusivă a numitului C.A., asociat retras din societate, acesta preluând astfel atât activul cât şi pasivul părţii din patrimoniu luat în proprietate, deci şi a proiectului în litigiu.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Din economia textului de lege suscitate rezultă că, greşelile la care se referă trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esenţiale din dosarul cauzei, contestaţia în anulare, ca şi cale de retractare, neputând fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată.
Pe de altă parte, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Din motivarea contestaţiei nu rezultă o greşeală materială sau omisiune a instanţei de recurs de a se pronunţa asupra vreunuia din motivele de modificare sau casare formulate, în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., ci este o reiterare a motivelor susţinute în faţa instanţei de apel şi recurs.
În consecinţă, urmează să se respingă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de SC A.T. SRL Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.T. SRL Brăila împotriva deciziei nr. 3307 din 1 iunie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 411/2006. Comercial → |
|---|
