ICCJ. Decizia nr. 432/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.432/2006
Dosar nou nr. 9092/1/2005
Dosar vechi nr. 2177/2005
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 27 septembrie 2004 la Tribunalul Bihor, reclamantul B.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Oradea să se constate nulitatea absolută a art. 11 alin. (5) lit. a) din statutul societăţii pârâte şi pe cale de consecinţă a punctului 5 al hotărârii A.G.A. din data de 30 noiembrie 1995, prin care s-a aprobat de către societate acordarea de avansuri din dividende către A.S., pentru achitarea obligaţiilor contractate de aceasta în numele membrilor săi.
Prin sentinţa comercială nr. 2492 din data de 16 decembrie 2004 Tribunalul a respins acţiunea ca nefondată reţinând în considerentele hotărârii că prin hotărârea adunării generale a acţionarilor SC S. SA din data de 30 noiembrie 1995 s-a adoptat contractul şi statutul societăţii ca urmare a privatizării conform Legii nr. 77/1994, iar potrivit art. 11 alin. (5) lit. a) din actul constitutiv adoptat, s-a hotărât acordarea de către societate A.S. a unor avansuri din dividende pentru achitarea ratelor stabilite în urma privatizării societăţii.
Referitor la facilitatea acordată A.S. în scopul explicit de a achita obligaţiile contractate în numele membrilor săi, prima instanţă reţine că aceasta nu contravine dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 31/1990 invocate de reclamantă iar pe de altă parte, au fost respectate şi dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor comerciale care se privatizează.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 13 pronunţată la data de 19 aprilie 2005.
Confirmând ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe, curtea de apel constată că dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 31/1990 care consacră principiul egalităţii valorii acţiunilor nu au fost încălcate prin hotărârea adoptată care viza numai plata în avans a dividendelor către A.S.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat, în termen legal, recurs, solicitând modificarea deciziei şi pe fond admiterea acţiunii şi constatarea nulităţii absolute a art. 11 din statutul SC S. SA şi a pct. 5 al hotărârii A.G.A. adoptate la 30 noiembrie 1995.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reiterează argumentele invocate prin acţiunea introductivă şi prin cererea de apel, susţinând următoarele:
- pct. 5 al hotărârii A.G.A. de la SC S. SA din data de 30 noiembrie 1995 şi art. 11 alin. (5) lit. a) din statutul societăţii conform cărora A.S. are dreptul să beneficieze de avansuri din dividende în cursul anului pentru achitarea obligaţiilor contractuale în numele membrilor săi, sunt de natură să împartă acţionarii SC S. SA în două categorii, respectiv acţionari care fac parte din asociaţie şi pot primi avans din dividende şi acţionari care nu pot primi avans din dividende;
- potrivit art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 acţiunile trebuie să fie egale ca valoare şi să acorde posesorilor drepturi egale, dispoziţii cu caracter imperativ care au fost încălcate prin hotărârea adoptată;
- Decizia instanţei de apel este motivată superficial şi neprofesionist, neputându-se deduce argumentele ce au stat la baza soluţiei adoptate;
- potrivit doctrinei încălcarea unor dispoziţii imperative conduce la nulitatea absolută a contractului.
Deşi recurentul nu a indicat în drept motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, din argumentarea criticilor formulate, Înalta Curte va reţine, potrivit art. 306 C. proc. civ., motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii (304 pct. 7) şi când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea legii (304 pct. 9).
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
1. Instanţa de apel examinează dispoziţiile legale pretins încălcate, invocate de reclamant, respectiv art. 94 din Legea nr. 31/1990, considerentele hotărârii cuprind motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei adoptate, motivarea fiind clară, precisă şi pertinentă cu referire expresă la susţinerile invocate de reclamant.
Aşa fiind, motivul de casare întemeiat pe inexistenţa sau insuficienţa motivării apare, ca nefondat.
2. Potrivit art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată acţiunile trebuie să fie de o valoare nominală egală, în principiu ele conferind acţionarilor drepturi egale, ca o consecinţă logică a egalităţii de aport necesar pentru dobândirea fiecărei acţiuni, existând şi derogări de la regulă că acţiunile acordă posesorilor drepturi egale, reglementate de art. 94 alin. (2) din lege, ipoteză care însă nu face obiectul cauzei.
3. Hotărârea adoptată de adunarea generală a acţionarilor de la SC S. SA Oradea la data de 30 noiembrie 1995 referitoare la acordarea de avansuri din dividende A.S. Oradea constituită în temeiul Legii nr. 77/1994 şi care urmare privatizării deţinea un număr de 6.642.359 acţiuni, devenind acţionar majoritar, nu încalcă dispoziţiile art. 94 alin. (1) evocate nici sub aspectul cotei dividendelor ce se cuvin titularilor de acţiuni şi nici în ceea ce privesc celelalte drepturi extrapecuniare conferite deţinătorului de acţiuni din aceeaşi categorie.
4. Pe de altă parte art. 67 din Legea nr. 31/1990 reglementând aspectele generale comune tuturor formelor de societate, ale împărţirii între asociaţi /acţionari a beneficiilor prevede în alin. II (în forma în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A.) că dividendele se vor plăti proporţional cu cota de participare la capitalul social, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.
Prin urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea adunării generale modul şi momentul împărţirii beneficiilor.
Soluţia distribuirii în avans a dividendelor deşi nu este consacrată de lege poate fi acceptată în măsura în care societatea realizează beneficii care potrivit legii sunt distribuibile.
5. Hotărârea adunării generale a acţionarilor din data de 30 noiembrie 1995, privind plata de avansuri la dividende către A.S., în scopul explicit de achitare a acţiunilor cumpărate în procesul de privatizare, nu este nulă absolut deoarece conform textelor mai sus evocate adunarea generală hotărăşte asupra împărţirii beneficiilor, legea consacrând libertatea acţionarilor /asociaţi de a decide.
Cum hotărârea a fost adoptată cu respectarea normelor privitoare la convocarea adunărilor cu cvorumul şi majoritatea prevăzută de lege, nu poate fi caracterizată ca fiind contrară legii, atât sub aspectul conţinutului cât şi sub cel al procedurii de adoptare.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.D., împotriva deciziei nr. 13/ C din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 433/2006. Comercial → |
|---|
