ICCJ. Decizia nr. 438/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.438/2006
Dosar nou nr. 15883/1/2005
Dosar vechi nr. 3878/2005
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 439 pronunţată la data de 29 martie 2005 Tribunalul Comercial Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.I. şi M.M. în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL Cluj Napoca şi a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la data de 11 aprilie 2003 şi radierea din C.F. Cluj a notării antecontractului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul comercial a reţinut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 11 aprilie 2003 părţile au convenit înstrăinarea imobilului situat în Cluj Napoca, proprietatea reclamanţilor, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 1020 mp cu preţul de 58.000 dolari S.U.A., din care pârâta a achitat la încheierea contractului 500 dolari S.U.A., urmând ca restul să fie plătit în tranşe la termenele stipulate de comun acord.
A mai reţinut tribunalul că deşi vânzătorii s-au achitat de obligaţiile asumate prin antecontract, pârâta, deşi somată în scris şi telefonic nu a înţeles să-şi execute obligaţiile şi nici nu a făcut demersurile administrative în vederea încheierii în formă autentică a contractului.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel la data de 16 mai 2005.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 234 din data de 22 septembrie 2005 anulează ca netimbrat apelul pârâtei, constatând că pârâta apelantă nu a timbrat cererea de apel anticipat şi nici nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit înştiinţării transmise în acest sens la data de 19 iulie 2005.
În contra acestei decizii pârâta a declarat, în termen legal, recurs, invocând lipsa de temei legal a hotărârii în condiţiile în care anterior termenului de judecată din 22 septembrie 2005, respectiv la data de 21 septembrie 2005 a transmis prin fax înscrisul care atesta plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar în cuantumul stabilit de instanţă respectiv 2.257,79 lei noi taxa de timbru şi 5 lei noi timbru judiciar.
Intimaţii au formulat la data de 31 ianuarie 2005 întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea că recurenta a efectuat plata taxei de timbru datorate deabia la data de 21 septembrie 2005, în ultima zi a termenului legal şi a transmis instanţei copia dovezii prin fax, cu mult după ora de închidere a serviciului, astfel că înscrisurile au ajuns pe masa instanţei pe data de 22 septembrie 2005, ora 11,40, după pronunţarea hotărârii, iar în ce priveşte timbrul judiciar mobil, acesta nu a fost ataşat.
Examinând recursul prin prisma criticii de nelegalitate formulate, în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează:
1. Pârâta a achitat la data de 21 septembrie 2005, anterior termenului de judecată stabilit pentru 22 septembrie 2005 taxa judiciară de timbru datorată în sumă de 2.256,79 lei noi şi a transmis prin fax, în aceeaşi zi, 21 septembrie 2005, dovada plăţii taxelor datorate însoţită de o cerere de amânare pentru lipsă de apărare (dosar apel) şi pentru depunerea în original a taxelor datorate.
Deşi transmiterea înscrisurilor prin fax a fost confirmată (dosar recurs), în data de 21 septembrie 2005, acestea au fost ataşate la dosarul cauzei la data de 22 septembrie 2005, ora 11,40, după deliberare şi pronunţarea soluţiei, potrivit rezoluţiei membrilor completului de judecată.
Prin urmare, la data judecării cauzei, taxa de timbru şi cererea de termen nu se aflau la dosar şi din acest punct de vedere soluţia a reflectat această lipsă.
Având în vedere însă împrejurarea că nedepunerea la dosar în timp util a înscrisurilor mei sus menţionate, este rezultatul unor disfuncţionalităţi a serviciilor auxiliare ale instanţei, ce nu pot fi imputabile părţii, sancţiunea anulării cererii nu se mai fundamentează legal.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul şi va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL Mediaş, împotriva deciziei nr. 234 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 436/2006. Comercial → |
|---|
