ICCJ. Decizia nr. 436/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.436/2006
Dosar nou nr. 13289/1/2005
Dosar vechi nr. 3227/2005
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr. 131/2005, reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Vaslui, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii A.G.A. din 15 noiembrie 2004 a SC V. SA Vaslui.
În motivarea cererii reclamanta arată că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 şi art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa nr. 11 din camera de consiliu din 14 martie 2005, a admis cererea în anulare, a dispus anularea hotărârii A.G.A. din 15 noiembrie 2004 a SC V. SA Vaslui, cu obligativitatea efectuării menţiunilor în registrul comerţului şi a publicării în M. Of. al României, Partea a IV-a.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut că hotărârea A.G.A. a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004, A.G.A. SC V. SA neavând aprobarea prealabilă pentru constituirea de garanţii asupra unor active precis determinate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC V. SA Vaslui, susţinând că A.G.E.A. SC V. SA Vaslui, prin hotărârea din 22 aprilie 2005 a dispus ca administratorul unic al societăţii poate să aprobe şi să încheie contracte de credit şi contracte de ipotecă, peste limita prevăzută de lege.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 14 din 30 mai 2005, a respins ca nefondat apelul pârâtei, instanţa reţinând, în esenţă, că hotărârea a cărei anulare se solicită încalcă competenţele legale ale administratorului unic, în ce priveşte actele de dispoziţie de valoare mare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Criticile subsumate de recurentă motivului de modificare prevăzut de art. 304 alin. 9 C. proc. civ. vizează următoarele aspecte:
- instanţele de fond şi de apel au dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 şi dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 prin limitarea posibilităţii A.G.E.A. de a decide asupra atribuţiilor care pot fi încredinţate administratorilor.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Prin hotărârea A.G.A. atacată a fost aprobată contractarea unui credit de 629.000 euro de la B.C.R. Vaslui precum şi constituirea unei ipoteci de rang III asupra secţiei de finisaj cu o valoare de garanţie de 21.083.000.000 lei.
Potrivit art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar 20 % din totalul activelor mobilizate mai puţin creanţele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor dată în condiţiile art. 115 din acelaşi act normativ.
Din ambele texte de lege nu reiese faptul că A.G.E.A. poate delega administratorului unic posibilitatea să încheie contracte credit sau constituirea de ipoteci cu privire la bunurile societăţii.
Aceleaşi concluzii se desprind şi din dispoziţiile art. 113 şi art. 114 C. proc. civ. din Legea nr. 31/1990 republicată care stabilesc atribuţiile A.G.E.A., respectiv cele ce pot fi delegate către administratorul unic.
Recurenta se află într-o evidentă eroare dedusă din confuzia pe care aceasta o face între aprobarea prealabilă a A.G.E.A. la care fac referire textele legale mai sus citate şi posibilitatea delegării administratorului unic în ceea ce priveşte abilitarea administratorului unic să încheie contracte de credit sau să instituie ipoteci asupra bunurilor societăţii a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V. SA Vaslui, împotriva deciziei nr. 14/ COM din 30 mai 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 438/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2295/2006. Comercial → |
|---|
