ICCJ. Decizia nr. 44/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.44/2006
Dosar nr. 1730/2005
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 12533 din 6 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins cererea formulată de A.F.P. sector 3 Bucureşti, împotriva pârâtei SC D.P. SRL Bucureşti, pentru constatarea nulităţii radierii, în temeiul Legii nr. 428/2002, reţinându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta şi prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială nr. 199 din 16 martie 2005, acesta a fost admis şi hotărârea schimbată în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a constatat nulitatea radierii deoarece la data radierii, 8 mai 2002, societatea avea datorii la bugetul de stat, cu titlu de taxe şi impozite aşa cum rezultă din somaţia şi titlul executoriu din 5 iulie 2001 emis în baza OG nr. 11/1996 ori potrivit art. 1 din Legea nr. 428/2002, radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi datoria publică internă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC D.P. SRL Bucureşti invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a susţinut în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit înscrisul depus de intimată ca reprezentând titlu de creanţă, deoarece chiar dacă potrivit art. 4 lit. a) şi b) din OG nr. 11/1996 titlu de creanţă poate fi şi documentul de evidenţă întocmit, de societate şi depus la A.F.P., OG nr. 11/1996 a fost abrogată de OG nr. 61/2002, care nu mai conţine o astfel de prevedere şi actul nici nu poartă ştampila societăţii şi semnătura reprezentantului acesteia.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a reţinut la momentul radierii societăţii, era deja emis titlul executoriu în baza reglementărilor în vigoare la acea dată, pe baza declaraţiei pe proprie răspundere şi somaţiei de plată comunicată acte necontestate de către recurentă în baza acestor reglementări, încât aceasta nu poate susţine că bilanţul contabil ca act declarativ nu produce efecte juridice în sensul art. 4 lit. a) şi e) din OG nr. 68/1997, privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe.
Ca atare, instanţa de apel reţinând ca întrunite condiţiile de admisibilitate a acţiunii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 482/2002 în raport de această situaţie de fapt şi de drept, a aplicat corespunzător legea, încât recursul formulat care se încadrează în realitate, în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.
Văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.P. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 199 din 16 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 45/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 43/2006. Comercial → |
|---|
