ICCJ. Decizia nr. 45/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.45/2006
Dosar nr. 1794/2005
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 mai 2004, reclamanta S.I.F. T. SA Braşov a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC Ş.N.C. SA să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 aprilie 2004 a societăţii pârâte prin care s-a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 175.517.150.000 lei aport în numerar prin emisiunea unui număr de 7.020.686 noi acţiuni, comunicarea hotărârii pronunţate către O.R.C. Constanţa, cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 8479 dată la 23 noiembrie 2004 în Camera de consiliu, Tribunalul Constanţa, secţia comercială respinge acţiunea reclamantei cu obligarea acesteia la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată, reţinând, pentru a decide astfel, că şedinţa A.G.E.A. a fost convocată cu respectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, că dispoziţiile art. 116 din OUG nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002 nu sunt aplicabile întrucât majorarea capitalului social s-a făcut în executarea obligaţiei asumate de acţionarul SC R.I. SA prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 12 aprilie 2002 în cadrul procedurii de privatizare a pârâtei, fiind exceptată de la aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 28/2002, conform art. 471 din OUG nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002, fiind incidente dispoziţiile acestei legi şi ale OG nr. 25/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, exceptare ce priveşte şi măsurile dispuse cu privire la acţiunile emise şi nesubscrise de acţionari.
Prin Decizia civilă nr. 43/ COM din 10 martie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond, cu 7.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, reţinând, pentru a decide astfel, că în mod corect instanţa de fond a stabilit ca fiind incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 137/2002 modificată şi completată prin OUG nr. 208/2002 şi ale OG nr. 25/2002 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, majorarea în cauză a capitalului social al pârâtei fiind exceptată, prin dispoziţiile art. 471 din OUG nr. 2008/2002, de la aplicarea art. 116 din OUG nr. 28/2002, dispoziţii ce nu au fost abrogate prin OG nr. 40/2003, care modifică art. 27 alin. (1) lit. d) şi art. 11 din OG nr. 25/2002 cum greşit susţine reclamanta. Mai reţine întemeiat instanţa de apel că majorarea în discuţie a capitalului social al pârâtei este prevăzută ca obligaţie investiţională a acţionarului SC R.I. SA în contractul de vânzare cumpărare de acţiuni încheiat în cadrul procedurii de privatizare, astfel că acest acţionar nu are un interes contrar societăţii, neputând fi antrenată automat aplicarea art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Nemulţumită de soluţie, reclamanta formulează recurs solicitând, cu indicarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susţinerea recursului său, reluând argumentele din apel, reclamanta recurentă critică Decizia recurată ca fiind rezultatul greşitei interpretări a art. 116 din OUG nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002, a greşitei aplicări a art. 471 din OUG nr. 208/2002 ca şi a OG nr. 40/2003 care a modificat art. 11 şi art. 27 alin. (1) lit. d) din OG nr. 25/2002, modificări intrate în vigoare anterior adoptării hotărârii A.G.E.A. atacată în cauză, a greşitei aplicări a dispoziţiilor OG nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin OG nr. 40/2003. Recurentul mai critică instanţa de apel şi pentru că a făcut greşita aplicare a art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată când a ignorat că acţionarul majoritar, interesat ca în contul sumei ce trebuia să verse pentru îndeplinirea obligaţiei contractuale să i se atribuie acţiuni la un preţ cât mai mic, avea un interes contrar societăţii şi în consecinţă ar fi trebuit să se abţină de la vot, astfel că, acesta participând la luarea deciziei, s-au încălcat prevederile articolului menţionat şi sancţiunea ar urma să fie anularea hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social, aşa cum a şi cerut reclamanta recurentă prin acţiune. Mai susţine recurenta că, atât în faţa instanţei de fond cât şi în apel a solicitat administrarea probei cu o expertiză care să determine activul net contabil actualizat la data adoptării deciziei de majorare a capitalului social, probă asupra căreia instanţele nu s-au pronunţat, fiind incident art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului Curtea reţine, în esenţă, că în mod corect a stabilit instanţa de apel că majorarea capitalului social al societăţii pârâte s-a realizat în executarea obligaţiilor asumate de acţionarul majoritar SC R.I. SA prin contractul de privatizare din 12 aprilie 2002 şi că această majorare de capital cade sub incidenţa prevederilor art. 471 din OUG nr. 208/2002 aprobată prin Legea nr. 540 din 2003 care exceptează operaţia în discuţie de la aplicarea art. 116 din OUG nr. 28/2002 aprobată prin Legea nr. 525/2002.
Se reţine de asemenea, aşa cum corect a stabilit şi instanţa de apel, că modificările şi completările aduse de OG nr. 40/2003 la art. 11 pct. 3 şi 4 şi la art. 27 alin. (1) lit. d) din OG nr. 25/2002 se referă la monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate prin contractele de privatizare şi nu afectează dispoziţiile art. 471 din OUG nr. 208/2002 aprobată prin Legea nr. 540/2003, astfel că şi la data adoptării hotărârii A.G.E.A., atacată de recurentă, aceste dispoziţii erau în vigoare.
Corect a stabilit instanţa de apel şi că nu se poate reţine că hotărârea A.G.E.A. în litigiu s-ar fi adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 republicată, acţionarul majoritar SC R.I. SA neavând un interes contrar în raport de acela al pârâtei, iar prin exprimarea votului acestuia nu s-a prejudiciat societatea; de altfel recurenta afirmă doar că exprimarea votului de către asociatul majoritar a prejudiciat societatea fără însă a proba aceasta, astfel că nu se poate reţine o încălcare a prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 cum întemeiat a stabilit instanţa de apel.
Cât priveşte critica întemeiată de recurentă pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., aceasta urmează a nu fi examinată întrucât prin Legea nr. 219/2005 dispoziţia legală menţionată a fost abrogată.
Astfel fiind, Curtea constată că Decizia recurată este legală şi temeinică fiind dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale pertinente şi, pe cale de consecinţă, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pronunţat împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 43/ COM din 10 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1500 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 46/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 44/2006. Comercial → |
|---|
