ICCJ. Decizia nr. 490/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.490/2006
Dosar nou nr. 4442/1/2005
Dosar vechi nr. 1007/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 900 din 21 ianuarie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A.C. SRL împotriva pârâtelor SC G. SA şi SC G.A. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC G. SA la înlocuirea în capitalul social al SC G.A. SA a folosinţei imobilului situat în Bucureşti, obligarea pârâtei SC G.A. SA de a scoate din capitalul social folosinţa acestui imobil, de a înregistra la O.R.C.T.B. şi la C.S.A. scoaterea din capitalul social a folosinţei acestui imobil, evacuarea acesteia din imobil şi lăsarea sa în deplină proprietate şi posesie reclamantei, cu rectificarea cărţii funciare prin radierea dreptului de uzufruct al SC G.A. SA . Instanţa a reţinut, totodată, că reclamanta nu a înţeles să prezinte instanţei titlul său de proprietate pentru a se putea verifica realitatea susţinerilor sale, calitatea de proprietar ce o îndrituieşte să revendice acest imobil. Se mai reţine că pârâta SC G. SA a înstrăinat acţiunile deţinute la SC G.A. SA, astfel încât reclamanta avea obligaţia să formuleze cererea în contradictoriu cu cumpărătorii şi cesionarii acţiunilor deţinute de SC G. SA.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC A.C. SRL, cererea fiind depusă la data de 23 martie 2004 (data poştei). Apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea cererii, apelanta a arătat că unul din motivele de respingere a acţiunii a fost acela al neprezentării actelor de proprietate, fără a se solicita prezentarea lor. Faţă de această situaţie, apelanta depune la dosar acte în dovedirea calităţii de proprietar. Pe fondul cauzei, se arată că prin contractul de cesiune încheiat cu SC G. SA s-a obligat să lase în capitalul social al SC G.A. SA folosinţa imobilului până la data de 1 aprilie 2002, după această dată urmând, să fie înlocuită cu valoarea sa în numerar (59.460.000 lei), obligaţie ce revenea intimatei SC G. SA. Se susţine că chiar dacă intimata a înstrăinat acţiunile, rămâne obligată pentru vărsarea numerarului de 59.460.000.000 lei.
Pe parcursul soluţionării apelului, între apelantă şi intimata SC G.A. SA a fost încheiată o tranzacţie pentru stingerea tuturor litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată, apelanta precizând că faţă de actul depus la dosar, capetele 2-5 din cererea de chemare în judecată s-au stins, înţelegând să continue judecata doar pentru primul capăt de cerere, în contradictoriu cu intimata SC G. SA.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în raport de motivele invocate şi de apărările intimatelor, Curtea a reţinut următoarele: în mod greşit a respins instanţa de fond cererea reclamantei apelante cu motivarea că nu s-a făcut dovada calităţii de proprietar al imobilului litigios, în condiţiile în care nu a pus în discuţia părţilor această situaţie. Potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul este în drept că ceară părţilor să prezinte explicaţii, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare. Ori, instanţa de fond a respins acţiunea fără să solicite în prealabil reclamantei apelanta să facă dovada calităţii în baza căreia a formulat cererea de chemare în judecată.
Prin actele depuse în faţa Curţii, apelanta a făcut dovada calităţii de proprietar al imobilului a cărui folosinţă a fost adusă ca aport în natură la capitalul social al SC G.A. SA.
Pe fondul cauzei, Curtea reţine că la data intrării în SC G.A. SA, apelanta a adus ca aport la capitalul social folosinţa imobilului situat în Bucureşti, evaluat la acel moment la 59.460.000.000 lei, prin această participare devenind acţionarul majoritar la societate. Ulterior, la data de 14 martie 2001, A.G.E.A. a SC G.A. SA a hotărât cesionarea de către SC A.C. SRL a acţiunilor deţinute de aceasta, activitate materializată prin contractul de cesiune din 29 martie 2004, completat prin acte adiţionale. Într-unul din actele adiţionale, apelanta se obligă să lase în capitalul social al SC G.A. SA folosinţa imobilului până la cel târziu la data de 1 aprilie 2002, după expirarea acestei perioade folosinţa imobilului ieşind din capitalul social. Se mai menţionează în actul adiţional că după data de 1 aprilie 2002 aportul în natură va fi înlocuit în capitalul social cu valoarea acestuia în numerar de către SC G. SA, imobilul intrând de drept, fără nici un fel de punere în întârziere în proprietatea deplină a apelantei. Actul adiţional prevede Că SC G. SA va putea vinde acţiunile ce fac obiectul contractului, dacă cumpărătorii îşi vor însuşi sub semnătură prevederile acestuia, SC G. SA răspunzând în solidar cu cesionarii pentru nerespectarea clauzelor.
În A.G.E.A. a SC G.A. SA din data de 29 martie 2001 a fost aprobată cesiune de acţiuni, aşa cum a rezultat din hotărârea A.G.E.A. din data de 14 martie 2001, precum şi aşa cum rezultă din contractele de cesiune încheiate. Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit noua structură a acţionariatului, SC G. SA deţinând poziţia de acţionar majoritar. Prin această hotărâre, practic, SC G.A. SA a achiesat la scoaterea din capitalul social a folosinţei imobilului, adusă ca aport social de apelantă.
Până la expirarea termenului limită, stabilit pentru efectuarea formalităţilor impuse de lege pentru scoaterea din capitalul social a folosinţei imobilului litigios, intimata SC G. SA a vândut unor terţe persoane, acesta fiind motivul pentru care se solicită de parte respingerea apelului, motivat că în cazul obligării sale la plată ar redeveni acţionar. Nu poate fi reţinută, însă, această susţinere faţă de împrejurarea că prin actul adiţional menţionat SC G. SA s-a obligat să răspundă în solidar cu cesionarii pentru nerespectarea clauzelor actului, una din clauzele vizând înlocuirea în capitalul social a aportului în natură. Corect prin această dispoziţie contractuală, intimata SC G. SA rămâne obligată faţă de apelantă să efectueze înlocuirea din capitalul social a aportului în natură cu valoarea lui în numerar, rămânând la latitudinea sa să aleagă modalitatea prin care va aduce la îndeplinire această înlocuire.
Se cuvine subliniat că prin actul adiţional se prevede în mod expres că după data de 1 aprilie 2002, imobilul intră de drept în proprietatea deplină a apelantei, fără nici un fel de punere în întârziere, act care a fost acceptat de către SC G.A. SA, în această formă, prin hotărârea A.G.E.A. din 20 aprilie 2001. Deci, după această dată, societatea era obligată să decidă înlocuirea în capitalul social a aportului în natură, acţionarii ce deţineau acţiunii, ca aport în natură, urmând să depună contravaloarea în lei a acestui aport.
În ce priveşte capătul de cerere principală referitoare la intimata SC G.A. SA, Curtea reţine că apelanta a încheiat o tranzacţie, prin precizarea depusă la dosar că aceste solicitări s-au stins prin efectul tranzacţiei. Tranzacţia depusă la dosar, deşi menţionează că a fost încheiată şi pentru stingerea litigiului ce face obiectul prezentei cauze, urmează să fie prezentată judecătorului sindic în vederea pronunţării unei hotărâri de expedient, având în vedere că SC G.A. SA se află în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 republicată. Se reţine totodată că în dreptul procesual civil nu există posibilitatea stingerii litigiului, ca urmare a tranzacţiei ce urmează a fi consfinţită de o altă instanţă, astfel încât Curtea a calificat precizarea apelantei ca fiind o renunţare la judecarea acestor capete de cerere, formulate în contradictoriu cu intimata SC G.A. SA.
Faţă de cele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti şi arătate mai sus, prin Decizia comercială nr. 119 din 9 februarie 2005, această instanţă a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a obligat pe pârâta SC G. SA la înlocuirea în capitalul social al SC G.A. SA a folosinţei imobilului situat în Bucureşti, cu valoarea acestuia în numerar, respectiv 59.460.000.000 lei şi a luat act de renunţarea la judecata capetelor de cerere 2-5.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, pârâtele SC G.A. SA şi SC G. SA solicitând admiterea recursurilor şi modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii sentinţei nr. 900/2004 a Tribunalului Bucureşti, ca legală şi temeinică.
În motivarea recursului său, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC G.A. SA susţine că Decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii pentru, în sinteză, următoarele motive:
1. Aportul SC A.C. SRL la capitalul social al acestei pârâte a constat în dreptul de uzufruct asupra imobilului în cauză şi în dreptul de folosinţă, aşa cum rezultă expres din actul adiţional şi din tranzacţia încheiată între reclamantă şi această pârâtă, precum şi din recunoaşterea acestui aspect de reclamantă prin adresa din 24 martie 2004.
2. Dreptul de uzufruct adus ca aport în natură nu poate fi scos din capitalul social al acestei pârâte ca efect al contractului de cesiune de acţiuni din 29 martie 2001 întrucât modificarea capitalului social al SC G.A. SA nu poate fi făcută decât în condiţiile expres prevăzute de lege, iar dispoziţiile invocate în actul adiţional respectiv nu sunt opozabile SC G.A. SA care este un terţ faţă de acest contract.
Pârâta SC G. SA, în recursul său, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. a invocat, în sinteză, următoarele motive:
1. Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii respectiv actul privind majorarea capitalului social al SC G.A. SA prin aportul în natură al reclamantei, considerând că s-a transmis un drept de folosinţă şi un drept de uzufruct, aşa cum s-a întâmplat în realitate (motiv încadrat la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.).
2. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii întrucât dreptul de uzufruct adus ca aport în natură de către reclamantă la capitalul social al SC G.A. SA nu putea fi scos din capitalul social al acesteia din urmă ca efect al contractului de cesiune de acţiuni încheiat între această pârâtă şi reclamantă întrucât modificarea capitalului social nu se putea face decât prin hotărâre A.G.A., act adiţional şi alte formalităţi prevăzute de lege, iar SC G. SA a plătit integral acţiunile preluate de la reclamantă, acţiuni obţinute de aceasta prin aducerea la capitalul social al SC G.A. SA a dreptului de uzufruct asupra imobilului în discuţie (motiv încadrat la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.).
3. Instanţa de apel a înlăturat apărarea pârâtei cu privire la vânzarea către terţi a pachetului de acţiuni cumpărate de la reclamantă, printr-o motivare lapidară şi fără a analiza conţinutul actelor de cesiune care dovedesc că, la data chemării în judecată, nu mai era acţionară la SC G.A. SA şi, prin urmare, nu puteau fi obligaţi, ca terţi, să înlocuiască în capitalul social dreptul de uzufruct cu echivalentul bănesc al acestuia.
În recurs s-a depus la dosar şi copia unui contract de renunţare la dreptul de uzufruct încheiat între reclamantă şi pârâta SC G.A. SA, prin care pârâta renunţă la dreptul de uzufruct asupra imobilului în cauză în schimbul sumei de 300.000 euro.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele motive, comune ambelor recursuri:
Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 113 şi art. 204 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, atunci când a obligat pârâta SC G. SA la înlocuirea în capitalul social al SC G.A. SA a folosinţei imobilului cu valoarea acestuia în numerar, dând eficienţă unui act adiţional la un contract de cesiune de acţiuni ce nu a fost aprobat de D.G.A., singura care putea dispune asupra acestei modificări a capitalului social.
Prin hotărârea A.G.E.A. a SC G.A. SA din 14 martie 2001 s-a aprobat cesionarea de către dl. D.S. a tuturor acţiunilor pe care le deţine în această societate SC A.C. SRL. Nu s-a discutat problema înlocuirii dreptului de folosinţă sau uzufruct asupra imobilului cu valoarea acestuia în numerar în capitalul al SC G.A. SA.
Urmare acestei aprobări s-a încheiat, la 29 materie 2001 contractul de cesiune a acţiunii între SC A.C. SRL şi SC G. SA prin care reclamanta ceda pârâtei toate acţiunile sale la SC G.A. SA contra sumei de 67.000 dolari S.U.A. (dosar de fond). În contract nu se menţionează problema înlocuirii dreptului de folosinţă sau uzufruct.
Printr-un act adiţional la contractul din 29 martie 2001 cele două părţi, reclamanta şi pârâta SC G. SA, convin, printre altele şi fără participarea sau aprobarea A.G.E.A. a SC G.A. SA, că după data de 1 aprilie 2002 imobilul „conform prevederilor contractului de cesiune şi prezentului act adiţional va fi înlocuit în capitalul social cu valoarea acestuia în numerar de către SC G. SA pentru SC A.C. SRL, imobilul intrând de drept fără nici un fel de punere în întârziere în proprietatea deplină a SC A.C. SRL.
Prin hotărârea A.G.E.A. din 29 martie 2001 a SC G.A. SA se aprobă cesiunile de acţiuni către cesionarii terţi astfel cum s-au aprobat prin hotărârea A.G.E.A. a SC G.A. SA din data de 14 martie 2001 şi astfel după cum rezultă din contractele de cesiune încheiate. În urma operaţiunilor de cesiune se hotărăşte modificarea actului constitutiv al societăţii şi încheierea actului adiţional în vederea înregistrării ca menţiune în registrul comerţului. Astfel,
A. Capitalul social al SC G.A. SA rămâne în valoare de 65.523.230.000 lei, din care aport în natură 59.510.000.000 lei şi aport în numerar 6.013.240.000 lei subscris şi vărsat integral, divizat în 13.104.646 acţiuni nominative dematerializate a câte 5.000 lei fiecare.
B. Noua structură a acţionariatului SC G.A. SA este următoarea:
1. SC G. SA deţine un capital de 62.237.550.000 lei, din care 59.460.000.000 lei aport în natură şi 2.777.550.000 lei aport în numerar, reprezentând 94,98548 % din capitalul social total" ..(ş.u.).
În baza acestei hotărâri a A.G.E.A. s-a întocmit actul adiţional la actul constitutiv al SC G.A. SA care reia cele cuprinse în hotărâre.
Se observă în mod evident că nici hotărârea A.G.E.A. din 29 martie 2001 şi nici actul adiţional de actul constitutiv nu fac trimitere la actul adiţional la contractul prin care s-a prevăzut înlocuirea valorii folosinţei imobilului în capitalul social cu contravaloarea în lei. Dimpotrivă, se menţine valoarea şi structura capitalului social, prevăzându-se aportul în natură al pârâtei SC G. SA.
Rezultă cu certitudine că schimbarea structurii capitalului social nu a fost aprobată de A.G.E.A. a pârâtei SC G.A. SA, singura care, potrivit legii era îndreptăţită la aceasta. Această modificare nu putea fi dispusă nici de un acţionar, chiar majoritar şi cu atât mai puţin putea di hotărâtă printr-un act încheiat între un acţionar şi un terţ faţă de societate, act care nu a fost însuşit de organul de conducere abilitat al societăţii vizate. Iar o atare înlocuire din capitalul social o poate face doar societatea însăşi şi nu un terţ sau nu acţionar (acesta din urmă ar putea face o majorare de capital, în numerar dar aici nu e cazul).
Acest motiv este întemeiat şi suficient pentru a duce la admiterea recursurilor pârâtelor şi la modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii reclamantei de obligarea a pârâtei SC G. SA la înlocuirea în capitalul social al SC G.A. SA a folosinţei imobilului în cauză cu valoarea acestuia în numerar. Ca atare nu se mai impune analizarea şi a celorlalte motive de recurs invocate.
Este de reţinut însă că în cursul procesului reclamanta a încheiat o tranzacţie şi un contract de renunţare la dreptul de uzufruct prin care pârâta SC G.A. SA „renunţă la dreptul său de uzufruct constituit asupra imobilului" în cauză în favoarea nudului proprietar care este reclamantă în schimbul sumei de 300.000 euro. În aceste condiţii s-a pus, pe bună dreptate, şi problema rămânerii fără obiect a capătului 1 din cererea reclamantei, singurul cu care instanţele au mai rămas sesizate. De asemenea s-a accentuat recunoaşterea de către reclamantă că dreptul aflat în capitalul social al SC G.A. SA este un drept de uzufruct şi nu de folosinţă a imobilului. De altfel această destinaţie asupra căreia părţile şi instanţele au insistat atât, este prea puţin importantă în cauză, ambele drepturi fiind dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, iar societatea folosind chiar ca imobil nu a perceput fructe.
În legătură cu aceste drepturi nu este de neglijat însă un aspect care, deşi colateral, a fost invocat de către pârâte şi anume faptul că, cel puţin discutabil, deşi aportul în natură al reclamantei la capitalul social al SC G.A. SA a constat doar în dreptul de folosinţă /uzufruct asupra imobilului în discuţie, acest aport a fost evaluat la valoarea de piaţă a imobilului şi la această valoare s-a cerut şi înlocuirea lui, deşi, potrivit OG nr. 12/1998, valoarea acestor dezmembrăminte reprezintă doar 20 % din valoarea de circulaţie a imobilului. Situaţia este cu atât mai discutabilă cu cât reclamanta cunoştea acest aspect, aşa cum rezultă din propunerea făcută lichidatorului judiciar al SC G.A. SA, şi din contractul prin care a „redobândit „ dreptul de uzufruct, achitând doar o parte din valoarea cu care dreptul era cuprins în capitalul social.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele SC G.A. SA Bucureşti prin lichidator SC C.C. SRL Bucureşti şi SC G. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 119 din 9 februarie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, modifică Decizia atacată, admite apelul formulat de reclamantă şi schimbă în parte sentinţa nr. 900 din 21 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, în sensul că ia act de renunţarea la judecata capetelor de acţiune nr. 2 – 5, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii privind primul capăt de cerere.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 503/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 469/2006. Comercial → |
|---|
