ICCJ. Decizia nr. 503/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.503/2006
Dosar nou nr. 2420/1/2005
Dosar vechi nr. 496/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1425/ C din 23 iunie 2004, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins excepţia privind autoritatea de lucru judecat ridicată de pârâta SC L. SRL Braşov.
A admis acţiunea formulată de reclamanta U.T. Braşov, împotriva pârâtei SC L. SRL Braşov şi, în consecinţă a dispus obligarea pârâtei:
1. să demonteze şi să ridice construcţia amplasată provizoriu pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în C.F. a localităţii Braşov;
2. să predea în posesia reclamantei suprafaţa de teren pe care a ocupat-o cu construcţia specificată la pct. 1;
3. să plătească reclamantei daune cominatorii în valoare de câte 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere a executării obligaţiilor prevăzute la punctele 1 şi 2, începând de la data comunicării sentinţei;
4. să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 67.000 lei.
În considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut că pârâta nu a justificat prin nici un mijloc de probă că ar avea un drept de folosinţă asupra terenului sau că ar fi îndreptăţită să refuze dezafectarea magazinului în 72 de ore, aşa cum s-a prevăzut în autorizaţia de construcţie.
Prin Decizia nr. 234/ Ap din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a păstrat-o.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că reprezentanta intimatei reclamante a precizat că spaţiul în litigiu a fost dezafectat de către P.M.B., ulterior notificării comunicate apelantei pârâte prin adresa din 29 septembrie 2004, astfel încât litigiul a rămas fără obiect.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, prin invocarea dispoziţiilor art. 312, raportat la art. 304 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea.
Recurenta pârâtă susţine astfel că în mod greşit nu au fost examinate motivele formulate în apel, întrucât analiza acestora şi constatarea existenţei lor, i-ar fi profitat într-o eventuală acţiune în pretenţii, împotriva celor care în mod abuziv au demolat construcţia, în condiţiile în care ea a fost constructor de bună credinţă, iar în speţă aveau aplicabilitate prevederile art. 494 alin. (3) C. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri, în recurs, se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ce sunt expres şi limitativ prevăzute, ori, recurenta-pârâtă nu a precizat în acest mod temeiul de drept pe care îşi întemeiază susţinerile privind pretinsa nelegalitate a hotărârii pe care o critică, ci a invocat generic prevederile art. 304 C. proc. civ., contrar manierei de abordare prevăzute în termeni imperativi de C. proc. civ., în textul menţionat.
Drept urmare, se reţine că recurenta-pârâtă nu a formulat nici un motiv de nelegalitate în condiţiile art. 304 C. proc. civ., care să poată fi examinat.
În ce priveşte susţinerile de netemeinicie a hotărârii pronunţate de curtea de apel, prin invocarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., se reţine că nu sunt fondate, deoarece s-a stabilit corect că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care a fost amplasată construcţia cu caracter provizoriu realizată de pârâtă, iar aceasta nu a putut dovezi prin nici un mijloc de probă că ar avea un drept de folosinţă asupra terenului, care s-o îndreptăţească să refuze dezafectarea magazinului în 72 de ore, astfel cum s-a prevăzut în autorizaţia de construcţie.
În aceste împrejurări, curtea de apel luând act că terenul a fost dezafectat, în mod corect a apreciat că nu se mai impune examinarea motivelor de apel, întrucât având în vedere că chiar pârâta avea obligaţia de a dezafecta terenul, faptul că operaţiunea de dezafectare a fost efectuată de P.M.B. şi nu de reclamantă, este lipsit de relevanţă, cu atât mai mult cu cât între P.M.B. şi reclamantă a intervenit un protocol prin care suprafaţa de teren în discuţie a fost cedată primeia, fiindu-i necesară unei lucrări de interes public.
Nici susţinerile potrivit cărora recurenta-pârâtă consideră că a fost un constructor de bună credinţă al construcţiei demolate, în valoare de peste un miliard nu pot fi luate în considerare în cadrul acestui proces, atât timp cât pârâta nu a formulat o cerere reconvenţională, pe care să o motiveze şi să o timbreze corespunzător.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, neexistând nici un motiv pentru desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat în cauză de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L. SRL Braşov, împotriva deciziei nr. 234/ Ap din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 557/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 490/2006. Comercial → |
|---|
