ICCJ. Decizia nr. 542/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.542/2006
Dosar nou nr. 13643/1/2005
Dosar vechi nr. 3316/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 4 aprilie 2005, reclamanta S.C.D.A. Brăila în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti solicită instanţei să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială deblocare a conturilor sale, măsura blocării fiind dispusă abuziv de pârâtă prin ordonanţa din 18 februarie 2005 emis de vicepreşedintele acesteia.
La data de 25 aprilie 2005 pârâta formulează cerere de chemare în garanţie a C.A.S. Brăila, cedenta către pârâta cesionară a creanţei deţinute asupra reclamantei în cuantum de 951.371.454 lei.
Prin sentinţa comercială nr. 91 din 14 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge excepţiile de inadmisibilitate a cererii şi de tardivitate a acestei cereri ridicate de pârâta creditoare A.V.A.S. ca neîntemeiate reţinând că acţiunea nu se referă la o contestaţie la executare ci numai la deblocarea conturilor. Instanţa de fond respinge de asemenea cererea de chemare în garanţie formulată împotriva C.A.S. Brăila ca inadmisibilă, reţinând că aceasta nu are nici o legătură cu soluţionarea acţiunii. Respinge de asemenea cererea de ordonanţă preşedinţială reţinând că, deşi nu se prejudecă fondul, s-ar putea prejudicia executarea ulterioară a hotărârii de soluţionare a fondului dacă s-ar debloca fondurile precum şi că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 584 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei menţionate, reclamanta declară recurs solicitând Curţii, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a art. 3041, admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi dispunerea deblocării conturilor, măsura blocării lor fiind abuzivă.
În susţinerea recursului său recurenta susţine în esenţă că hotărârea atacată a fost dată cu ignorarea reglementărilor speciale emise după cesionarea creanţei de către C.A.S. Brăila către A.V.A.S., respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 147/2004, ale OG nr. 94/2004, ale OUG nr. 29/2005 potrivit cărora beneficiază de scutirea de plată a obligaţiilor bugetare restante şi a dobânzilor şi penalităţilor de orice fel, aferente obligaţiilor bugetare restante, calculate şi datorate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004, inclusiv a sumelor preluate pentru încasare de către A.V.A.S., reprezentând contribuţia datorată F.N.U.A.S.S.
Mai arată recurenta că scutirile de plată urmează a fi acordate de organele teritoriale ale M.F.P. până cel târziu la data de 30 iunie 2006, termen în raport de care se poate aprecia caracterul vremelnic al măsurii ce ar urma a se dispune prin ordonanţa preşedinţială solicitată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata A.V.A.S. solicită respingerea recursului arătând că potrivit dispoziţiilor OUG nr. 51/1998 – art. 82 alin. (2), executarea silită începută de A.V.A.S. continuă şi pe parcursul soluţionării contestaţiilor formulate de debitorii creanţelor preluate la datoria publică internă a statului, acesta având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, precum şi că recurenta nu a prezentat aprobarea acordării de scutiri de plată obţinută potrivit art. 222 din Legea nr. 290/2002, modificată prin Legea nr. 147/2004.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul nu este fondat, nici una dintre criticile formulate de recurentă neputând fi primită. În mod întemeiat instanţa de fond a respins cererea de ordonanţă preşedinţială de deblocare a conturilor recurentei reţinând că nu sunt întrunite condiţiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ.
Într-adevăr, recurenta reclamantă nu a putut proba caracterul vremelnic al măsurii solicitate întrucât aceasta nu a promovat anterior o contestaţie la executare până la soluţionarea căreia să se justifice adoptarea vreunei dispoziţii vremelnice.
Recurenta nu a dovedit nici caracterul urgent al măsurii solicitate şi nici necesitatea acesteia pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârzierea sa pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.
Blocarea conturilor recurentei de către intimata A.V.A.S. este o măsură cu caracter asigurător a cărei ridicare ar fi posibilă în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 454 alin. (4) C. proc. civ., a căror împlinire nu a fost probată de recurentă.
Astfel fiind Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de recurentă, menţinând sentinţa recurată ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C.D.A. Brăila, împotriva sentinţei nr. 91 din 14 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 541/2006. Comercial → |
|---|
