ICCJ. Decizia nr. 601/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.601/2006
Dosar nou nr. 9904/1/2005
Dosar vechi nr. 2380/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 ianuarie 2000, reclamantul M.J.V. a chemat în judecată pe pârâta SC H. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru a fi obligată la plata sumei de 118.434.383 lei, reprezentând 107.355.778 lei cotă de 10 % din profitul net datorat pentru perioada 1998-1999 şi 11.078.605 lei penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 573 din 11 iulie 2000, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea precizată a reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 107.355.778 lei profit şi 13.383.815 lei penalităţi, cu 800.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 8 din 15 ianuarie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei.
Recursul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 3921 din 6 iunie 2002, s-a casat Decizia de mai sus şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
După casare, prin Decizia civilă nr. 31 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Piteşti a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 202 din 21 ianuarie 2004, a admis recursul pârâtei, a casat Decizia civilă de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecare.
După cea de-a doua casare, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 13 din 16 februarie 2005 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond (sentinţa civilă nr. 573 din 11 martie 2000 a Tribunalului Vâlcea) în sensul că a stabilit penalităţile la suma de 3.936.282 lei în loc de 13.383.815 lei, menţinând restul dispoziţiilor. Totodată a fost respinsă cererea reclamantei de majorare a pretenţiilor în apel.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti au declarat recurs ambele părţi.
Prin recursul său, reclamanta solicită, în esenţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 251.927.232 lei, reprezentând actualizarea sumei de 107.355.778 lei şi 11.078.665 lei penalităţi.
Prin recursul declarat de pârâtă nu sunt menţionate motivele pe care aceasta înţelege să le invoce.
În legătură cu recursurile de faţă se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte recursul reclamantei se constată că în raport de probatoriile administrate în cauză susţinerile acesteia nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, având în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat, potrivit îndrumărilor din Decizia de casare, corect instanţa de apel, prin hotărârea ce se atacă, a reţinut că pârâta datorează cota de profit în suma pretinsă de reclamantă, pentru care au fost calculate penalităţile de întârziere aferente în sumă de 3.936.282 lei pentru care a fost antrenată răspunderea contractuală (20 septembrie 1995).
Cum reclamanta nu a solicitat penalităţile de întârziere în continuare şi nu a declarat apel şi nici nu a aderat la apelul pârâtei, corect instanţa a înlăturat cererea sa din apel de majorare a pretenţiilor, cerere reiterată şi prin recursul de faţă, întrucât în propria cale de atac a apelului, pârâtei nu i se putea face o situaţie mai grea decât prin hotărârea atacată.
În consecinţă recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, care nu a fost motivat, urmează a fi făcută aplicaţiunea dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., constatându-se că acesta este nul, întrucât nu a fost motivat în termenul legal, nefiind nici un motiv de ordine publică ce ar fi putut fi invocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.J.V., împotriva deciziei nr. 13/A/C din 16 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC H. SRL Bujoreni împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 542/2006. Comercial → |
|---|
