ICCJ. Decizia nr. 563/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.563/2006
Dosar nou nr. 11607/1/2005
Dosar vechi nr. 2806/2005
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 260 din 25 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ a fost admisă cererea formulată de reclamanţii F.A. şi F.M.L., V.I. şi V.M., în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, în sensul că a constatat prescrierea dreptului de a cere executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de convenţiile de lucru din 18 martie 1996 şi 11 noiembrie 1996, cu addendum din 19 decembrie 1996, încheiate între B. sucursala Sighişoara şi SC C.I. SRL Sighişoara, precum şi contractele de garanţie imobiliară încheiate între B. SA, sucursala Sighişoara şi reclamanţii V.I. şi V.M. şi respectiv încheiat între B. SA sucursala Sighişoara şi reclamanţii F.A. şi F.M.L. De asemenea a fost dispusă radierea dreptului de ipotecă instituit în favoarea B. SA sucursala Sighişoara cu privire la imobilele care fac obiectul contractelor de garanţie imobiliară individualizate mai sus şi înscrise în C.F. corespunzătoare.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că pârâta este decăzută din dreptul de a invoca excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei întrucât întâmpinarea a fost primită prin corespondenţă în ziua de 25 noiembrie 2004 după deliberare, nu a fost respectat termenul procedural de formulare şi depunere a întâmpinării, iar sancţiunea atrasă de nerespectarea competenţei teritoriale este nulitate – relativă.
Pe fondul cauzei s-a apreciat, în principal că data de la care se poate cere executare silită a creanţei este 2 aprilie 1997, dată de la care a început să curgă termenul general de execuţie de 3 ani instituit prin decretul nr. 167/1958, iar acest termen s-a împlinit la data de 2 aprilie 2000, deci anterior Legii nr. 409/2000 publicată în M. Of. nr. 389 din 19 iulie 2001.
Împotriva sentinţei nr. 260 din 25 octombrie 2004, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, a promovat recurs pârâta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, în mod corect competenţa de soluţionare a cauzei revenind Curţii de Apel Bucureşti, precum şi încălcarea sau aplicarea greşită a legii deoarece termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S. este de 7 ani, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Reclamanţii F.A., F.M.L., V.I. şi V.M., au depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 3921 pronunţată în Şedinţa publică din 21 iunie 2005 a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea cauzei la secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare cu motivarea că obiectul litigiului dedus judecăţii este de natură comercială.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
În materia competenţei teritoriale dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., stabilesc că toate cererile se fac la instanţa domiciliului pârâtului, iar în conformitate cu prevederile art. 45 din OUG nr. 51/1998, privind valorificarea unor active bancare, republicată şi aprobată prin Legea nr. 409 /2001 şi ulterior modificată prin OUG nr. 23/2004 rezultă neîndoios că cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului.
Din verificarea cererii de chemare în judecată, reiese că reclamanţii au indicat sediul pârâtei A.V.A.S. ca fiind în Bucureşti.
Pentru aceste raţiuni juridice urmează a admite recursul declarat de A.V.A.S., împotriva sentinţei nr. 260 din 25 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, iar în temeiul art. 304 pct. 3, raportat la art. 312 C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 260 din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Casează sentinţa şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 569/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 562/2006. Comercial → |
|---|
